Praznicele Maicii Domnului
Biserica i-a consacrat Maicii Domnului un cult de supravenerare, fiind diferit de cel al Fiului său, care este de cel de adorare şi se cuvine numai lui Dumnezeu, iar Sfinţilor cel de venerare.
Părintele Alexander Schmemann susţine că atât necredincioşii cât şi credincioşii creştini sunt conştienţi de rolul excepţional şi unic pe care o are cinstirea Mariei, Maica lui Iisus atât în credinţa creştină cât şi în viaţa Bisericii. Tradiţia Bisericii de la început a numit-o Maica Domnului, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, Întru-tot - sfântă, iar în imnologia Bisericii este cântată ca fiind ,,mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii",nu există nici o rugăciune sau slujbă în care să nu fie menţionat numele Născătoarei de Dumnezeu.
Anul liturgic începe şi se sfârşeşte cu praznicele Născătoarei de Dumnezeu, iar pentru cinstirea unor icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului s-au instituit zile speciale de pomenire.
În cadrul cultului ortodox cinci sunt sărbătorile care fac parte din cele douăsprezece praznice împărăteşti:
Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie);
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie)
Buna- Vestire (25 martie)
Întâmpinarea Domnului,(2 februarie) sărbătoare profund mariologică
Adormirea Maicii Domnului (15 august).
Aflându-ne în perioada postului Adormirii Maicii Domnului, iar în popor se spune postul Sfintei Mării Mari. Începem cu praznicul ,,Adormirii Maicii Domnului".
Biserica Ortodoxă foloseşte epitetul ,,adormire" atunci când face referire la sfârşitul vieţii pământeşti a unei persoane, adică trecerea de la un mod de existenţă la un alt mod de existenţă. Nu cum obsevăm astăzi că adeseori se vorbeşte greşit despre o persoană decedată că a trecut în nefiinţă, ci acest cuvânt ,,adormire"are înţelesul că te poţi trezi. După cum reiese din rugăciunea de la Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur: ,,Tu din nefiinţă la fiinţă ne-ai adus pe noi şi căzând noi, iarăşi ne-ai ridicat şi nu Te-ai depărtat, toate făcându-le, până ce ne-ai suit la cer şi ne-ai dăruit împărăţia Ta ce va să fie".
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este legată de sfârşitul vieţii pământeşti a Sfintei Fecioare Maria. După mărturiile unor Părinţi şi scriitori bisericeşti de mai târziu ( Sf. Epifanie, Sf.Andrei Criteanul, Sf Dionisie -Aeropagitul, Sf.Ioan Damaschin, Sf Cosma Melodul, Teodor Studitul şi istoricul Nichifor Calist), Sfânta Fecioara Maria fiind dată de dumnezeiescul său Fiu în grija Apostolului Ioan, acesta a luat-o cu sine, purtându-i de grijă,după porunca pe care a primit-o de la Mântuitorul pe când era răstignit pe cruce. Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: ,,Femeie iată fiul tău!" Apoi a zis ucenicului: ,,Iată mama ta!" Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.(Ioan 19, 26-27)
Anul liturgic începe şi se sfârşeşte cu praznicele Născătoarei de Dumnezeu, iar pentru cinstirea unor icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului s-au instituit zile speciale de pomenire.
În cadrul cultului ortodox cinci sunt sărbătorile care fac parte din cele douăsprezece praznice împărăteşti:
Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie);
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie)
Buna- Vestire (25 martie)
Întâmpinarea Domnului,(2 februarie) sărbătoare profund mariologică
Adormirea Maicii Domnului (15 august).
Aflându-ne în perioada postului Adormirii Maicii Domnului, iar în popor se spune postul Sfintei Mării Mari. Începem cu praznicul ,,Adormirii Maicii Domnului".
Praznicul ,,Adormirii Maicii Domnului" 15 August
Biserica Ortodoxă foloseşte epitetul ,,adormire" atunci când face referire la sfârşitul vieţii pământeşti a unei persoane, adică trecerea de la un mod de existenţă la un alt mod de existenţă. Nu cum obsevăm astăzi că adeseori se vorbeşte greşit despre o persoană decedată că a trecut în nefiinţă, ci acest cuvânt ,,adormire"are înţelesul că te poţi trezi. După cum reiese din rugăciunea de la Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur: ,,Tu din nefiinţă la fiinţă ne-ai adus pe noi şi căzând noi, iarăşi ne-ai ridicat şi nu Te-ai depărtat, toate făcându-le, până ce ne-ai suit la cer şi ne-ai dăruit împărăţia Ta ce va să fie".
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este legată de sfârşitul vieţii pământeşti a Sfintei Fecioare Maria. După mărturiile unor Părinţi şi scriitori bisericeşti de mai târziu ( Sf. Epifanie, Sf.Andrei Criteanul, Sf Dionisie -Aeropagitul, Sf.Ioan Damaschin, Sf Cosma Melodul, Teodor Studitul şi istoricul Nichifor Calist), Sfânta Fecioara Maria fiind dată de dumnezeiescul său Fiu în grija Apostolului Ioan, acesta a luat-o cu sine, purtându-i de grijă,după porunca pe care a primit-o de la Mântuitorul pe când era răstignit pe cruce. Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: ,,Femeie iată fiul tău!" Apoi a zis ucenicului: ,,Iată mama ta!" Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.(Ioan 19, 26-27)
Datorită prigoanei regelui Irod Agripa asupra creştinilor din Ierusalim şi Iudeea, Sfântul Apostol Ioan a dus-o pe Sfânta Fecioară Maria la Efes unde a petrecut acolo până la moartea prigonitorului Irod, apoi s-a întors în Ierusalim împreună cu ucenicul cel iubit al Mântuitorului, simţind că locul ei de petrecere în aşteptarea sfârşitului vieţii sale pământeşti este Ierusalimul, acolo unde dumnezeiescul său Fiu, a pătimit, S-a îngropat şi a înviat. Aici şi-a petrecut ultimii ani în rugăciune şi evlavie alături de Sfântul Apostol Ioan.
Părintele Teofil Părăian în cartea ,,Sărbători fericite" afirma că Maica Domnului s-a mutat din această viaţă întru smerenie şi a fost pusă în mormânt cum sunt puşi cu cinste toţi credincioşii, dar după învăţătura Sfintei noastre Biserici ea nu a rămas în mormânt, ci a fost luată la cer cu trupul şi sufletul, unde trăiesc toţii sfinţii lângă Dumnezeu, dar numai cu sufletul, căci trupurile rămân aici pe pământ. Cunoaştem doar doi sfinţi care au fost ridicaţi cu trupul şi cu sufletul mai presus de lume, pe Enoh care se spune că a plăcut lui Dumnezeu şi l-a luat la Sine, şi pe proorocul Ilie care a fost ridicat la cer într-o căruţă de foc în priveliştea a toată lumea fiind de faţă şi proorocul Elisei.
Chiar dacă astăzi nu avem dogme în privinţa Adormirii Maicii Domnului, putem deosebi adevărul de exagerare, urmând învăţăturilor Sfinţilor Părinţi şi păstrând Duhul Care i-a inspirat în scrierile lor pentru apărarea Adevărului.
Sfânta Scriptură nu menţionează nimic cu privire la Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, nici Sfânta Tradiţie nu ne spune anul când a adormit, dar prin graiul Sfinţilor Părinţi şi al istoricilor au rămas o serie de mărturii cu privire la împrejurările în care a murit şi a fost înmormântată Maica Domnului, Biserica a înfăţişat acestea în numeroase imnuri şi cântări sfinte închinate Sfintei Fecioare, pe care le auzim rostite sau cântate la serviciile divine în cinstea adormirii ei, ca: Utrenia, Acatistul Adormirii Maicii Domnului, Vecernia, Prohodul Maicii Domnului.
Săvârşirea vieţii pământeşti a Presfintei Născătoare de Dumnezeu a fost începătura proslăvirii sale. ,,Împodobită cu slavă dumnezeiască"( Irmosul Canonului Adormirii Maicii Domnului), ea stă şi va sta în ziua Judecăţii şi în veacul ce va să fie de-a dreapta tronului Fiului ei.(Spicuiri din lucrarea de Disertaţie ,,Maica Domnului - Icoană vie a Bisericii" de Bobeş (Hampu) Marioara).
Părintele Teofil Părăian în cartea ,,Sărbători fericite" afirma că Maica Domnului s-a mutat din această viaţă întru smerenie şi a fost pusă în mormânt cum sunt puşi cu cinste toţi credincioşii, dar după învăţătura Sfintei noastre Biserici ea nu a rămas în mormânt, ci a fost luată la cer cu trupul şi sufletul, unde trăiesc toţii sfinţii lângă Dumnezeu, dar numai cu sufletul, căci trupurile rămân aici pe pământ. Cunoaştem doar doi sfinţi care au fost ridicaţi cu trupul şi cu sufletul mai presus de lume, pe Enoh care se spune că a plăcut lui Dumnezeu şi l-a luat la Sine, şi pe proorocul Ilie care a fost ridicat la cer într-o căruţă de foc în priveliştea a toată lumea fiind de faţă şi proorocul Elisei.
Chiar dacă astăzi nu avem dogme în privinţa Adormirii Maicii Domnului, putem deosebi adevărul de exagerare, urmând învăţăturilor Sfinţilor Părinţi şi păstrând Duhul Care i-a inspirat în scrierile lor pentru apărarea Adevărului.
Sfânta Scriptură nu menţionează nimic cu privire la Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, nici Sfânta Tradiţie nu ne spune anul când a adormit, dar prin graiul Sfinţilor Părinţi şi al istoricilor au rămas o serie de mărturii cu privire la împrejurările în care a murit şi a fost înmormântată Maica Domnului, Biserica a înfăţişat acestea în numeroase imnuri şi cântări sfinte închinate Sfintei Fecioare, pe care le auzim rostite sau cântate la serviciile divine în cinstea adormirii ei, ca: Utrenia, Acatistul Adormirii Maicii Domnului, Vecernia, Prohodul Maicii Domnului.
Săvârşirea vieţii pământeşti a Presfintei Născătoare de Dumnezeu a fost începătura proslăvirii sale. ,,Împodobită cu slavă dumnezeiască"( Irmosul Canonului Adormirii Maicii Domnului), ea stă şi va sta în ziua Judecăţii şi în veacul ce va să fie de-a dreapta tronului Fiului ei.(Spicuiri din lucrarea de Disertaţie ,,Maica Domnului - Icoană vie a Bisericii" de Bobeş (Hampu) Marioara).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu