Jurnal de Teologie Ortodoxă ,,Adormirea Maicii Domnului"

,,Adormirea Maicii Domnului"

      În luna august Biserica Ortodoxă prăznuieşte Adormirea Maicii Domnului, adică sfârşitul vieţii pământeşti al Fecioarei Maria. În strălucirea luminii negrăite de praznic, în zilele minunate de august când natura înconjurătoare atinge punctul culminant al frumuseţii şi se transformă într-un imn de laudă şi de nădejde, cuvintele Adormirii strigă parcă dintr-o altă dimensiune a lumii. 

Troparul sărbătorii ,,Adormirii Maicii Domnului"

     ,,Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare.Mutatu-te-ai la viaţă fiind Maica Vieţii. Şi cu rugăciunile tale mântuieşti din moarte sufletele noastre."

       Iată ce spune  Sfânta Tradiţie despre ridicarea la cer cu trupul a Maicii Domnului de către Fiul său.

     În secolul al V-lea, împărăteasa Pulcheria a ridicat în Constantinopol o mulţime de biserici închinate lui Hristos.Una din acestea este zidită la Vlaherne în cinstea Prealăudatei şi Preasfintei Maicii lui Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria.
     Împărăteasa Pulcheria cere de la arhiepiscopul Iuvenalie al Ierusalimului trupul Maicii Domnului pentru al depune în Biserica din Vlaherne. ,,Or noi vrem această relicvă să o aducem aici spre paza acestei Cetăţi împărăteşti."
    Arhiepiscopul îi relatează tradiţia: ,,În Sfânta şi de -Dumnezeu -insuflată Scriptură nu se relatează cele petrecute la săvârşirea Sfintei Născătoare de Dumnezeu Maria, dar dintr-o predanie străveche şi foarte adevărată ştim că în vremea slăvitei ei adormiri toţi Sfinţii Apostoli care străbăteau pământul spre mântuirea neamurilor au fost adunaţi într-o clipită pe sus la Ierusalim; şi când au fost lângă ea, li s-a arătat o vedenie îngerească şi s-a auzit o dumnezeiască imodie a puterilor de sus; şi aşa într-o slavă dumnezeiască şi cerească şi a pus ea în mâinile lui Dumnezeu sfântul ei suflet în chip negrăit. Iar trupul ei de- Dumnezeu primitor a fost dus şi îngropat în cântări ale îngerilor şi apostolilor şi aşezat într-o raclă în Gheţimani, loc în care trei zile corurile şi imnele îngereşti au stăruit neîncetat. După cea de a treia zi, încetând cântarea îngerească, apostolii de faţă au deschis racla la cererea lui Toma, care singur fusese departe de ei şi, venit şi el a treia zi, a vrut să se închine trupului de- Dumnezeu primitor. Dar nu au putut nicicum, trupul cel prealăudat, ci găsind zăcând acolo numai cele de îngropare din care ieşea o negrăită bună-mireasmă, au asigurat iarăşi racla. Cuprinşi de uimire în faţa minunii acestei taine, şi-au dat seama că Cel care a binevoit a se întrupa şi înomeni după ipostasă şi s-a născut din ea după trup, Dumnezeu Cuvântul, Domnul slavei, care a păzit nestricată şi după naştere fecioria Maicii Sale Însuşi a binevoit şi după plecarea ei din viaţă să cinstească trupul ei preacurat şi neprihănit cu nestricăciune şi cu strămutare înainte de învierea de obşte şi universală.(Epifanie Monahul, Simion Metafrastul şi Maxim Mărturisitorul, ,,Trei vieţi bizantine ale Maicii Domnului 2007:257).

   Despre strămutarea trupului Maicii Domnului la cer, este pentru prima dată  menţionată istoric.
   Prohodul cu cântările de înmormâtare ale Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria, se cântă la privegherea din seara de 14 spre 15 august, în jurul epitafului sau a icoanei Maicii Domnului care reprezintă adormirea ei, unde credincioşii glăsuiesc împreună cu îngerii: ,,Bucură-te cea plină de har, care întru Adormirea Ta, nu ne laşi pe noi!"

                                                 Mormântul părinților mei ,Ucea de Jos

Jurnal de Teologie Ortodoxă ,,Praznicele Maicii Domnului"

Praznicele Maicii Domnului

      Biserica i-a consacrat Maicii Domnului un cult de supravenerare, fiind diferit de cel al Fiului său, care este de cel de adorare şi se cuvine numai lui Dumnezeu, iar Sfinţilor cel de venerare.

       Părintele Alexander Schmemann susţine că atât necredincioşii cât şi credincioşii creştini sunt conştienţi de rolul excepţional şi unic pe care o are cinstirea Mariei, Maica lui Iisus atât în credinţa creştină cât şi în viaţa Bisericii. Tradiţia Bisericii de la început a numit-o Maica Domnului, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, Întru-tot - sfântă, iar în imnologia Bisericii este cântată ca fiind ,,mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii",nu există nici o rugăciune sau slujbă în care să nu fie menţionat numele Născătoarei de Dumnezeu.
     Anul liturgic începe şi se sfârşeşte cu praznicele Născătoarei de Dumnezeu, iar pentru cinstirea unor icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului s-au instituit zile speciale de pomenire.
      În cadrul cultului ortodox cinci sunt sărbătorile care fac parte din cele douăsprezece praznice împărăteşti:
             
             Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie);

             Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie)
 
             Buna- Vestire (25 martie)
           
             Întâmpinarea Domnului,(2 februarie) sărbătoare profund mariologică
   
             Adormirea Maicii Domnului (15 august).
 
    Aflându-ne în perioada postului  Adormirii Maicii Domnului, iar în popor se spune postul Sfintei Mării Mari. Începem cu praznicul ,,Adormirii Maicii Domnului".
  

       Praznicul ,,Adormirii Maicii Domnului" 15 August

  
   Biserica Ortodoxă foloseşte epitetul ,,adormire" atunci când face referire la sfârşitul vieţii pământeşti a unei persoane, adică trecerea de la un mod de existenţă la un alt mod de existenţă. Nu cum obsevăm astăzi că adeseori se vorbeşte greşit despre o persoană decedată că a trecut în nefiinţă, ci acest cuvânt ,,adormire"are înţelesul  că te poţi trezi. După cum reiese din rugăciunea de la Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur: ,,Tu din nefiinţă la fiinţă ne-ai adus pe noi şi căzând noi, iarăşi ne-ai ridicat şi nu Te-ai depărtat, toate făcându-le, până ce ne-ai suit la cer şi ne-ai dăruit împărăţia Ta ce va să fie".
      Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este legată de sfârşitul vieţii pământeşti a Sfintei Fecioare Maria. După mărturiile unor Părinţi şi scriitori bisericeşti de mai târziu ( Sf. Epifanie, Sf.Andrei Criteanul, Sf Dionisie -Aeropagitul, Sf.Ioan Damaschin, Sf Cosma Melodul, Teodor Studitul şi istoricul Nichifor Calist), Sfânta Fecioara Maria  fiind dată de dumnezeiescul său Fiu în grija Apostolului Ioan, acesta a luat-o cu sine, purtându-i de grijă,după porunca  pe care a primit-o de la  Mântuitorul pe când era răstignit  pe cruce. Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: ,,Femeie iată fiul tău!" Apoi a zis ucenicului: ,,Iată mama ta!" Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.(Ioan 19, 26-27)

    Datorită prigoanei regelui Irod Agripa asupra creştinilor din Ierusalim şi Iudeea, Sfântul Apostol Ioan a dus-o pe Sfânta Fecioară Maria la Efes unde a petrecut acolo până la moartea prigonitorului Irod, apoi s-a întors în Ierusalim împreună cu ucenicul cel iubit al Mântuitorului, simţind că locul ei de petrecere în aşteptarea sfârşitului vieţii sale pământeşti este Ierusalimul, acolo unde dumnezeiescul său Fiu, a pătimit, S-a îngropat şi a înviat. Aici şi-a petrecut ultimii ani în rugăciune şi evlavie alături de Sfântul Apostol Ioan.
    Părintele Teofil Părăian în cartea ,,Sărbători fericite" afirma că Maica Domnului s-a mutat din această viaţă întru smerenie şi a fost pusă în mormânt cum sunt puşi cu cinste toţi credincioşii, dar după învăţătura Sfintei noastre Biserici ea nu a rămas în mormânt, ci a fost luată la cer cu trupul şi sufletul, unde trăiesc toţii sfinţii lângă Dumnezeu, dar numai cu sufletul, căci trupurile rămân aici pe pământ. Cunoaştem doar doi sfinţi care au fost ridicaţi cu trupul şi cu sufletul mai presus de lume, pe Enoh care se spune că a plăcut lui Dumnezeu şi l-a luat la Sine, şi pe proorocul Ilie care a fost ridicat la cer într-o căruţă de foc în priveliştea a toată lumea fiind de faţă şi proorocul Elisei.
 Chiar dacă astăzi nu avem dogme în privinţa Adormirii Maicii Domnului, putem deosebi adevărul de exagerare, urmând învăţăturilor Sfinţilor Părinţi şi păstrând Duhul Care i-a inspirat în scrierile lor pentru apărarea Adevărului.
   Sfânta Scriptură nu menţionează nimic cu privire la Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, nici Sfânta Tradiţie nu ne spune anul când a adormit, dar prin graiul Sfinţilor Părinţi şi al istoricilor au rămas o serie de mărturii cu privire la împrejurările în care a murit şi a fost înmormântată Maica Domnului, Biserica a înfăţişat acestea în numeroase imnuri şi cântări sfinte închinate Sfintei Fecioare, pe care le auzim rostite sau cântate la serviciile divine în cinstea adormirii ei, ca: Utrenia, Acatistul Adormirii Maicii Domnului, Vecernia, Prohodul Maicii Domnului.
  Săvârşirea vieţii pământeşti a Presfintei Născătoare de Dumnezeu a fost începătura proslăvirii sale. ,,Împodobită cu slavă dumnezeiască"( Irmosul Canonului Adormirii Maicii Domnului), ea stă şi va sta în ziua Judecăţii şi în veacul ce va să fie de-a dreapta tronului Fiului ei.(Spicuiri din lucrarea de Disertaţie ,,Maica Domnului - Icoană vie a Bisericii" de Bobeş (Hampu) Marioara).

Jurnal de Teologie Liturgică

Ansamblul temelor ce se regăsesc în Anaforaua Sf.Ioan Gură de Aur

Motto:,,Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine".(Apoc.3. 20).

    În forma actuală Liturghia Bisericii Ortodoxe reprezintă forma definitivă de închegare, la care a ajuns în urma unui proces istoric de dezvoltare pe deoparte, şi de simplificare pe de alta. Despre evoluţie se poate vorbi în istoria liturghiei doar referitor la anumite elemente secundare ce intră în constituţia ei, nu însă privitor la ceea ce a constituit  faptul şi esenţa Liturghiei creştine. (1)( P.Vintilescu, Liturghiile Bizantine).

  Se poate spune, formal, că cele două părţi ale Liturghiei creştine au preluat elemente din cultul iudaic: ,,Liturghia Catehumenilor" este vizibil o preluare şi o prelucrare a cultului public sinagogal (lecturi biblice, cântări), iar cea a ,,credincioşilor" este continuarea ospăţului ritual iudaic familial sau de comunitate mică, convertit şi investit cu funcţii sacramentale inedite şi inuzitate în iudaism.(2) Sfânta Liturghie este un ansamblu de elemente formate din cultul Cuvântului, adică Liturghia Catehumenilor şi celebrarea Sfintei Euharistii. Ambele au la bază cultul divin al sinagogii, care era un cult divin al Cuvântului.(3)

   În cadrul unei familii iudaice fiecare cină zilnică, săptămânală şi anuală avea caracterul unei jertfe menite să creeze comuniune, să evoce şi să actualizeze evenimente din istoria mântuirii sau să marcheze anumite momente solemne din istoria poporului ales.

   Mărturii privind continuitatea Liturghiei primare şi despre săvârşitorii acestora găsim în documentele Părinţilor apostolici : ,,Didahia celor doisprezece Apostoli" (anii 80-100), Epistola către Corinteni  a lui Clement Romanul (96-98), ,,Epistolele a lui Ignatie al Antiohiei".

    Din secolul al II-lea ritualul Sfintei Liturghii se îmbogăţeşte şi totodată Euharistia începe să facă parte din tainele de iniţiere administrate simultan neofitului.Cea mai concludentă descriere a ritualului euharistic o găsim la Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful. În Apologia I Sfântul Iustin, în capitolele 65 - 67 descrie de două ori ritualul euharistic: prima dată descrie Liturghia batismală, fiind prefaţată de ritualul de iniţiere creştin (cap, 65), a doua oară descrie Liturghia săvârşită în adunările duminicale (cap, 67), iar între ele intercalează o scurtă explicare din punct de vedere dogmatic a semnificaţiei Sfintei Euharistii (cap,66).(5)
    Desfăşurarea Liturghiei euharistice din Apologia I a Sfântului Iustin Martirul din secolul al II-lea (67) care se săvârşea stând toţi în picioare (cap, LXVII, 5) şi se compunea din următoarele:
   
    a. O rugăciune generală, făcută de toţi credincioşii (cap.LXV, 1 şi LXVII,5), probabil ectenia mare de mai târziu;
     b. Sărutarea frăţească (a păcii), pentru prima dată menţionată ca act liturgic (cap. LXXV, 2);
     c. Se aduc proestosului pâine şi vin amestecat cu apă (cap. LXXV,3), e cea dintâi mărturie documentară despre îmbunătăţirea apei la Sfânta Euharistie;
   d. Proestosul înalţă asupra lor rugăciuni şi mulţumiri, atât cât poate (cap LXXVII, 5), iar poporul se asociază răspunzând la sfârşit ,,Amin" . În cursul rugăciunii se face amintirea Patimilor Domnului, rostindu-se cuvintele Mântuitorului de la Cina cea de Taină ( Apologia I, cap. LXVI, 2-3 şi Dialogul cu Iudeul Trifon XLI, CXVII);
   e.Urma împărtăşirea: diaconii dădeau celor de faţă şi tot ei duceau Sfânta Euharistie şi celor absenţi (cap. LXV,5 şi LXXVII,5).(6).VA URMA.Cât de curând.

Jurnal de Teologie Ortodoxă Practică

Sfaturi pline de înţelepciune 

de la Schitul Lacu, Muntele ATHOS- Traducere Ieroschim Ştefan Nuţescu

,,Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi"(In 8, 32). 

,,Ştii care este binele pe care trebuie să-l faci aproapelui tău?Cel pe care vrei să ţi-l facă ţie altul."(Sf. Vasile cel Mare).

,,Se întâmplă adeseori ca prietenii noştrii să lucreze spre pierzarea noastră, iar vrăjmaşii noştrii spre binele nostru".( Sf. Vasile cel Mare)

,,Virtute nu ai atunci când nu poţi să păcătuieşti,ci atunci când nu vrei să păcătuieşti"( Sf.Ambrozie)

,,Există ceva mai rău decât păcatul şi anume aroganţa virtuţii"(Sf.Antonie cel Mare)

,,Să nu iubeşti pe dumnezeul care l-ai creat tu, ci pe Dumnezeu care te-a creat pe tine".(Sf Antonie cel Mare)

,,Înţelepciunea  lui Dumnezeu are o uşă foarte mică.Ca să intri prin ea trebuie să-ţi pleci capul."

,,Moartea nu ia lumina de la credincios, ci stinge lampa, deoarece se ivesc zorile".

,,Nu există om care să-l părăsească Dumnezeu, ci există numai oameni care L-au părăsit pe Dumnezeu"

,,Enervarea şi judecarea sunt patimi cu care avem de luptat toată viaţa noastră".

,,Precum ochiul este atras de frumuseţea celor văzute, la fel şi mintea curată este atrasă de cunoaşterea celor nevăzute".(Sf. Maxim Mărturisitorul).

Filosoful Seneca ,, Troades, III, 2 "spunea : ,,Ceea ce nu opreşte legea opreşte buna-cuviinţă."

   Tot Seneca afirma: ,, glumind se spune adevărul".
  

 ,,Să vedem virtuţile celorlalţi şi greşelile noastre) Părintele Evmenie Cretanul)

 ,,Dacă ierţi pe vrăjmaşii tăi şi rabzi necazurile, înseamnă că păşeşti pe calea lui Dumnezeu".

 ,,Să dai fără să ai pretenţia de a lua înapoi".

,,Rugăciunea alungă întristarea şi micimea de suflet".

,,Omul care învaţă, dar nu face cele pe care le învaţă este asemenea fântânii, care pe toţi îi adapă şi îi spală, dar pe sine nu se poate curăţii"(Avva Pimen).

,,Doamne, eu ca un om păcătuiesc, Tu, ca un Dumnezeu, miluieşte-mă."(Sf.Ioan Gură de Aur).

.