Jurnal de Teologie Liturgică

Ansamblul temelor ce se regăsesc în Anaforaua Sf.Ioan Gură de Aur

Motto:,,Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine".(Apoc.3. 20).

    În forma actuală Liturghia Bisericii Ortodoxe reprezintă forma definitivă de închegare, la care a ajuns în urma unui proces istoric de dezvoltare pe deoparte, şi de simplificare pe de alta. Despre evoluţie se poate vorbi în istoria liturghiei doar referitor la anumite elemente secundare ce intră în constituţia ei, nu însă privitor la ceea ce a constituit  faptul şi esenţa Liturghiei creştine. (1)( P.Vintilescu, Liturghiile Bizantine).

  Se poate spune, formal, că cele două părţi ale Liturghiei creştine au preluat elemente din cultul iudaic: ,,Liturghia Catehumenilor" este vizibil o preluare şi o prelucrare a cultului public sinagogal (lecturi biblice, cântări), iar cea a ,,credincioşilor" este continuarea ospăţului ritual iudaic familial sau de comunitate mică, convertit şi investit cu funcţii sacramentale inedite şi inuzitate în iudaism.(2) Sfânta Liturghie este un ansamblu de elemente formate din cultul Cuvântului, adică Liturghia Catehumenilor şi celebrarea Sfintei Euharistii. Ambele au la bază cultul divin al sinagogii, care era un cult divin al Cuvântului.(3)

   În cadrul unei familii iudaice fiecare cină zilnică, săptămânală şi anuală avea caracterul unei jertfe menite să creeze comuniune, să evoce şi să actualizeze evenimente din istoria mântuirii sau să marcheze anumite momente solemne din istoria poporului ales.

   Mărturii privind continuitatea Liturghiei primare şi despre săvârşitorii acestora găsim în documentele Părinţilor apostolici : ,,Didahia celor doisprezece Apostoli" (anii 80-100), Epistola către Corinteni  a lui Clement Romanul (96-98), ,,Epistolele a lui Ignatie al Antiohiei".

    Din secolul al II-lea ritualul Sfintei Liturghii se îmbogăţeşte şi totodată Euharistia începe să facă parte din tainele de iniţiere administrate simultan neofitului.Cea mai concludentă descriere a ritualului euharistic o găsim la Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful. În Apologia I Sfântul Iustin, în capitolele 65 - 67 descrie de două ori ritualul euharistic: prima dată descrie Liturghia batismală, fiind prefaţată de ritualul de iniţiere creştin (cap, 65), a doua oară descrie Liturghia săvârşită în adunările duminicale (cap, 67), iar între ele intercalează o scurtă explicare din punct de vedere dogmatic a semnificaţiei Sfintei Euharistii (cap,66).(5)
    Desfăşurarea Liturghiei euharistice din Apologia I a Sfântului Iustin Martirul din secolul al II-lea (67) care se săvârşea stând toţi în picioare (cap, LXVII, 5) şi se compunea din următoarele:
   
    a. O rugăciune generală, făcută de toţi credincioşii (cap.LXV, 1 şi LXVII,5), probabil ectenia mare de mai târziu;
     b. Sărutarea frăţească (a păcii), pentru prima dată menţionată ca act liturgic (cap. LXXV, 2);
     c. Se aduc proestosului pâine şi vin amestecat cu apă (cap. LXXV,3), e cea dintâi mărturie documentară despre îmbunătăţirea apei la Sfânta Euharistie;
   d. Proestosul înalţă asupra lor rugăciuni şi mulţumiri, atât cât poate (cap LXXVII, 5), iar poporul se asociază răspunzând la sfârşit ,,Amin" . În cursul rugăciunii se face amintirea Patimilor Domnului, rostindu-se cuvintele Mântuitorului de la Cina cea de Taină ( Apologia I, cap. LXVI, 2-3 şi Dialogul cu Iudeul Trifon XLI, CXVII);
   e.Urma împărtăşirea: diaconii dădeau celor de faţă şi tot ei duceau Sfânta Euharistie şi celor absenţi (cap. LXV,5 şi LXXVII,5).(6).VA URMA.Cât de curând.