Biserica-Întâlnirea omului cu Dumnezeu
Hampu Marioara
Biserica, locaşul de cult sau cum i se mai spune locaşul de închinare nu
este altceva decât locul întâlnirii omului cu Dumnezeu prin actele liturgice
săvârşite de preot împreună cu credincioşii. Biserica ca instituţie
divino-umană adună la sânul ei comunitatea celor ce cred că este sobornicească şi apostolică, aceea
adunare de obşte care alcătuieşte trupul lui Hristos. Prin biserică omul ajunge
la sfinţenie, la îndumnezeirea sa prin actul sinergetic, care este conlucrarea
tainică dintre harul lui Dumnezeu şi voinţa omului, necesară de a intra în
împărăţia lui Dumnezeu. Viaţa eclezială este o luptă continuă pentru mântuire
după cum ne arată Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Îndemnurile la sfinţenie
sunt relevate de Dumnezeu prin prorooci prin acele legăminte încheiate între om
şi creatorul său: ,,Sfinţiţi-vă pe voi înşivă şi veţi fi sfinţi, că eu Domnul
Dumnezeul vostru, sunt sfânt”(Levitic 20, 7).
Biserica crede şi mărturiseşte Adevărul veşnic. ,,Predania de la început şi învăţătura de credinţă a
Bisericii universale pe care Domnul a dat-o, Apostolii Săi au propovăduit-o,
Părinţii au păzit-o. Pe aceasta s-a întemeiat Biserica şi cel care cade din ea
nu mai este şi nu se mai numeşte creştin
(Atanasie al Alexandriei, către Serapion XXVII)”[1].
În societatea de azi auzim de multe ori, pe unii aşa zişi credincioşi, ,,
nu vin la Biserică, pentru că, se roagă acasă şi e suficient”, şi înşiră o
serie de motive superficiale. Prin această sintagmă observăm cât de puţin, se cunoaşte
credinţa cea adevărată şi ce rol are
biserica în viaţa credincioşilor. Biserica cheamă pe fii la sânul ei, ca o mamă iubitoare în
fiecare duminică şi sărbătoare prin glasul dulce şi lin al clopotelor, să
participe la ,,Cina cea de Tain㔺i să mănânce din pâinea vieţii şi să bea din
paharul nemuririi, precum a zis
chiar Iisus: ,,Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu
va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată” (Ioan 6, 35).
Omul cu adevărat se naşte în Biserică, ea fiind ,,maternitatea prin care se
nasc toţi fiii lumii”. [2] Ascultarea
de Sfânta Biserică este necesară pentru toţi creştinii, şi exemplul cel mai
concludent îl avem de la Maica Domnului. Dacă Maica Domnului, ca Mamă a lui
Iisus Hristos, este şi mama noastră a tuturor, apoi Biserica - , pe care
Sfântul Apostol Pavel o numeşte mireasa lui Iisus Hristos - ,este şi ea Mama
noastră a tuturor şi noi suntem fiii ei. De aceea Sfântul Ciprian spune: ,,Nu-L
poate avea pe Dumnezeu ca Tată, cel care nu are ca mamă Biserica.”[3]
Biserica are menirea de a ține trează conștiința oamenilor privind
demnitatea ființei umane create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Rolul
bărbatului și al femeii dat de Dumnezeu încă de la facere privind caracterul
exclusiv masculin al preoției (Facere 1,22, Sfântul Apostol Pavel în Epistola
către Evrei 7,17), iar darul maternității exclusiv feminin, al nașterii de
prunci (Facere 3,16). Sunt două roluri care niciodată nu vor putea fi,
schimbate de către om. Deşi omul încearcă prin toate modalităţile să inventeze
prin tehnologia modernă inversarea acestor roluri sub pretextul libertăţii şi
al fericirii. Exemplul schimbării sexului dintr-un bărbat într-o femeie şi
invers din femeie în bărbat, sau a legalizării căsătoriilor de acelaşi sex,
ignorând familia tradiţională a căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie aşa cum
menţionează indiscutabil învăţătura bisericii ortodoxe .
Nașterea de prunci este rolul dat de Dumnezeu, femeii încă de la facerea
lumii ,,Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: «Creșteți și vă înmulțiți și
umpleți tot pământul și-l supuneți...» (Facere, 1,28). Iar după căderea în
păcat, Dumnezeu arată femeii și felul în care ea va naște copiii, adică în ,,
necazuri și dureri” (Facere 3, 16).
Dumnezeu descoperă planul Său de răscumpărare a omului căzut în păcat, prin
făgăduința unui Mântuitor la ,,plinirea
vremii”(Galateni 4,4).
Toate Tainele Bisericii sunt importante pentru mântuirea omului, dar Taina
cea care deschide porțile Împărăţiei Cerurilor pentru a deveni membru, este
Taina Botezului și aceasta o aflăm din convorbirea lui Iisus cu Nicodim, ,,...
Adevărat zic ție: De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să
intre în Împărăţia lui Dumnezeu”(Ioan 3, 5). Iar Euharistia este hrana dată de Dumnezeu
omului ca să poată să trăiască prin ea în cele două planuri de existenţă, după cum
afirma Însuşi Mântuitorul Hristos, ,,Eu sunt pâinea vieţii. Eu sunt pâinea cea vie, Care S-a pogorât din
cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care o
voi da Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu”(Ioan 6, 48-51).
Mântuirea obiectivă a omului se face prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu,
prin Jertfa de pe Cruce și Învierea Sa din morți, ,, căci în har sunteți mântuiți,
prin credință, și aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu, nu din
fapte, ca să nu se laude nimeni”(Efeseni 2, 8-9), iar mântuirea subiectivă se
poate realiza prin credința dreaptă și faptele bune, ele fiind cele două aripi
care ajută pe om să zboare spre Împărăția lui Dumnezeu, după cum afirmă Sf
Apostol Pavel: ,,Pentru că a lui făptură suntem, zidiți în Hristos Iisus spre
fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte ca să umblăm întru
ele”(Efeseni 2, 10).
Întruparea și Jertfa lui Hristos, dacă nu s-ar fi
realizat, atunci nu ar fi fost nici o cale sau șansă de a se mântui neamul
omenesc, după cum spune Însuși Mântuitorul Hristos ,,Eu sunt Calea, Adevărul și
Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine”(Ioan 14, 6).
Biserica şi
criza spirituală prin tehnologia modernă
Începutul secolului al XXI-lea pare a fi unul religios, observăm acest
lucru pe reţelele de socializare care prezintă diferite articole religioase mai
mult sau mai puţin elocvente.
Facebook-ul fiind cea mai activă reţea de socializare, cu sute sau chiar
mii de prieteni virtuali ascunşi după iconiţe, cu tot felul de imagini
religioase. După douăzeci şi opt de ani de libertate am sperat la o redresare a
vieţii moral-spirituale, a schimbării societăţii civile şi a celei religioase.
Trăim într-o lume secularizată, dar rămânem în faţa ei neputincioşi, fără să
schiţăm nici cel mai mic gest de a face ceva în acest sens, copiind democraţia occidentală
mai mult în mod negativ decât pozitiv. Dorinţa unora de a îngenunghea
idealurile neamului nostru, chiar încercând pierderea identităţii, a istoriei
şi în final, să nu mai ştim, cine suntem
şi ce legături mai avem cu neamul românesc. Pierderea tradiţiilor şi a
credinţei strămoşeşti, ar fi un dezastru pentru poporul nostru care este
majoritar creştin-ortodox.Tinerii încearcă experienţe noi ale unor culturi
religioase, ce au intrat în ţara noastră după 1990, practica ,,yoghină”,,Misa”
lui Bivolaru sau credinţa Baha’i.[4] De
multe ori mi-am pus întrebarea, de ce suntem indiferenţi la ce se întâmplă în
jurul nostru?
Proorocul David spune ,,căci atunci
când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni”(Ps).
O constatare asemănătoare este
relevată şi de părintele Alexander Schmemann: ,,Trăim într-o epocă îngrozitoare
şi periculoasă din punct de vedere spiritual. Este îngrozitoare nu numai din
cauza urii, a vrăjmăşiei, a sângelui, este îngrozitoare în primul rând pentru
că se înteţeşte din ce în ce răscoala împotriva lui Dumnezeu şi a Împărăţiei
Lui, căci nu Dumnezeu, ci omul a devenit măsura tuturor lucrurilor”.[5]
În presa scrisă şi cea online, mass-media în general putem observa,
secularismul postmodern care este o mare problemă în plan individual, îndepărtarea
omului de trăirea vieţii în Hristos, acest curent neagă orice formă de religie
instituţionalizată, în favoarea unei religii proprii diferită de credinţa
manifestată în Biserica Ortodoxă.
Rolul tot mai susţinut de mass-media în formarea personalităţii umane prin
intermediul tehnologiei, care încurajeză mentalităţi postmoderne, cum ar fi
afirmarea cu orice preţ, în toate domeniile sociale, chiar negarea identităţii primite
la naştere, inclusiv apartenenţa religioasă. Schimbarea orientării sexuale şi a
căsătoriilor între persoane de acelaşi sex care a fost aprobată în toate
statele din America şi iată că a ajuns să ameninţe şi ţara noastră.
Mitropolitul Laurențiu Streza afirmă că ,,suntem împotriva căsătoriei gay. Este cea mai mare
ofensă adusă spiritualității creștine. Dumnezeu a creat bărbat și femeie, iar celelalte sunt împotriva naturii”.
După cum spune şi Mitropolitul Hierotheos de Nafpaktos, secularismul este
pierderea vieţii adevărate a Bisericii, înstrăinarea membrilor Bisericii de
duhul ei autentic. Biserica nu este în pericol aşa cum s-ar crede, pentru că ea
este Trupul tainic al lui Hristos, dar pericolul există pentru membrii
Bisericii.[6] Mântuitorul
a zis că: ,,Voi zidi Biserica Mea, şi
porţile iadului nu o vor birui pe dânsa”[7].
În orice clipă putem înclina balanţa înspre mai bine, adică să găsim
soluţia unei schimbări a vieţii noastre. Prima cărămidă pusă la zidirea casei
sufletului nostru să fie dreapta credinţă. Căci de vom zidi pe o altă temelie
în afară de cât Hristos, vom rămâne mereu în criza spirituală, care pare că
este fără de sfârşit. În Predica de pe Munte rostită de Domnul nostru Iisus
Hristos, aşa cum este înfăţişată în Sfanta Evanghelie de la Matei şi în Sfânta
Evanghelie de la Luca, se spune că cel ce ascultă cuvintele Domnului nostru
Iisus Hristos este asemenea omului care şi-a zidit casa pe temelie de stâncă.
Au venit vânturi mari, au venit ploi puternice şi au lovit în casa aceea şi ea
a rămas nedărâmată. Iar cel ce ascultă cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos
şi nu le împlineşte este asemenea omului care şi-a întemeiat casa pe nisip şi
când au venit vânturile mari şi ploile, au dărâmat casa pentru că nu avea
temelie tare.[8]
În această perioadă de criză morală
şi de secetă duhovnicească se vor găsi soluţii, numai în Biserica Ortodoxă prin
Sfintele Taine care sunt un izvor de apă vie şi mană cerească, pentru toţi
care-şi caută identitatea creştinească, adică comuniunea cu Treimea cea
deofiinţă şi nedespărţită. Constatăm, căci pe zi ce trece avem nevoie de aceste
elemente indispensabile vieţii creştineşti, care să ajute şi să întărească
mântuirea noastră. Biserica poate să adape sufletul necăjit şi întristat, prin
preoţii care sunt chemaţi să reamintească menirea noastră, şi modul de viaţă în
spiritul Evangheliei, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: ,,nu avem aici cetate stătătoare, ci o
căutăm pe aceea ce va să fie”[9]
Criza morală actuală cuprinde întreaga societate prin tehnologia
modernă.Televizorul sau internetul sunt doar câteva din instrumentele care
informează şi dezinformează opinia publică, prin unele emisiuni de tip
,,talk-show”.
Problema crizei de comuniune prin fuga de responsabilitate pleacă din cadrul
familiei şi se extinde şi în societate. Părinţii nu se mai roagă împreună, nu
mai păstrează curată credinţa ortodoxă, iar copiii nu mai văd decât pe bunica
care se roagă şi merge la biserică, şi o cataloghează ca fiind ,,înapoiată”, şi
aşa copiii nu mai au exemple de urmat. Iar societatea contemporană prin toate
mijloacele încearcă să descurajeze tinerii care vor să înveţe religia în şcoli,
prin glasul unor persoane iresponsabile.
Maturitatea în Hristos este
conştientizarea tuturor actelor
comportamentale, ca răspuns bun la judecata Mântuitorului Hristos. Deşi
se spune aşa de frumos într-o rugăciune de la Taina Sf.Maslu ,,că dreptatea noastră înaintea Ta este ca o
cârpă lepădată” şi în continuare ,,păcatele
tinereţelor noastre nu le pomeni Doamne”[10],sau ,,de câte ori vei cădea, scoală-te şi te
vei mântui”, pentru că Mântuitorul nu vrea moartea păcătosului, ci să se
întoarcă de la căile sale şi să fie viu,[11]
să ajungă la ,,starea bărbatului
desăvârşit, la măsura delinătăţii lui Hristos”.[12]
Misiunea şi mărturisirea credinţei
este distinctă la fiecare persoană, căci educaţia religioasă este primită de la
celula de bază care este familia şi se continuă în biserică, unde fiecare
membru al ei poate ajunge la desăvârşire.
Prin păstrarea credinţei, vom putea
da mărturie ori unde ne-am afla, dar pentru asta trebuie să conştientizăm că
suntem creştini ortodocşi şi că trebuie să ne cunoaştem credinţa. Pretenţia de
a fi şi misionari nu o putem avea, dar mărturisitori ai dreptei credinţe
trebuie să fie orice creştin. Mântuitorul Hristos a spus: ,,Oricine va
mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el
înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri”(Matei 10, 32), nu pe toţi i-a trimis
la propovăduire, ci doar preoţii care au primit darul hirotoniei prin punerea
mâinilor de către episcop. ,,Drept aceea, mergând, învăţaţi toate
neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt
în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Matei 28:18-20).
Omul participă la mântuirea sa, iar harul dumnezeiesc îl ajută, lucrează
deplin, căci Mântuitorul spune: ,, fără
Mine nu puteţi face nimic”(Ioan 15,5), trebuie avută în vedere schimbarea
vieţii de la păcat la virtute prin Sfintele Taine ale bisericii care face
posibilă întâlnirea omului cu Dumnezeu, iar depărtarea de El este pierderea
mântuirii în veşnicie.
[1] Pr. Prof.Dr.Ioan Bria Tratat de Teologie Dogmatică şi Ecumenică,
vol II, apare cu binecuvântarea ÎPS Dr Laurenţiu Streza,Mitropolitul
Ardealului, Editura Andreiana Sibiu, 2009 p.130.
[2]Mirela Ienculescu, ş.a, Iconicul Chipului Maicii
Domnului, în Chipul Iconic, Crochiuri
antropologice, Reflexii ale chipului mistico-
teologic ghelasian, Editura Platytera,
2012.p.115.
[3] De cath, eccles, unitate, c 6, apud Paul
Evdochimov, Arta icoanei o teologie a
frumuseţii, traducere de Grigore Moga şi Petru Moga, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1992, p.220.
[5] Alexander Schmemann, 2012 , Euharistia,
Taina Împărăţiei, Editura Sophia, Bucureşti, p.5.
[6]
Mitropolitul Hierotheos de Nafpaktos
2004, Secularismul: un cal troian în Biserică, Editura Egumeniţa, Galaţi,p.15.
[7]
Matei 16, 18.
[9]
Evrei 13, 14.
[10]
Molitfelnic,1992, Sf. Maslu, p.149.
[11]
Iez 18,23.
[12]
Efeseni 4, 13.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu