miercuri, 10 august 2016

Adormirea Maicii Domnului


3.5.Adormirea Maicii Domnului


,,Întru  naştere fecioria ai păzit , întru adormire lumea nu ai  părăsit ,  de  Dumnezeu Născătoare.Mutatu-te-ai  la viaţă fiind Maica  Vieţii. Şi  cu  rugăciunile   tale    mântuieşti   din   moarte  sufletele  noastre”.  (Troparul Adormirii Maicii Domnului)

 În luna august Biserica celebrează Adormirea Maicii Domnului praznic care încununează sărbătorile închinate Sfintei Fecioare Maria, fiind ultimul praznic al anului bisericesc, care începe la 1 septembrie. După naşterea ei din Sfinţii Ioachim şi Ana(8 septembrie), după Intrarea în Templu (21noiembrie), Soborul Maicii Domnului (26 decembrie) şi Buna Vestire a Întrupării Mântuitorului (25martie), creştinii ortodocşi cinstesc Adormirea Maicii Domnului şi ridicarea ei cu trupul la Ceruri, sărbătoare care în veacurile V- VI s-a generalizat în întrega Biserică  creştină.
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este legată de sfârşitul vieţii pământeşti a Sfintei Fecioare Maria. După mărturiile unor Părinţi şi scriitori bisericeşti de  mai târziu (Sf Epifanie, Sf Andrei Criteanul, Sf Dionisie -Aeropagitul, Sf Ioan Damaschin, Sf Cosma Melodul, Sf Teodor Studitul şi istoricul Nichifor Calist), Sfânta Fecioara Maria fiind dată de dumnezeiescul său Fiu în grija apostolului Ioan, acesta a luat-o cu sine, purtându-i de grijă, după porunca pe care a primit-o de la Mântuitorul pe când era răstignit pe cruce.
,,Deci Iisus, văzând  pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie iată fiul tău ! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta ! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine (Ioan 19,26-27). Textul acesta îl putem numi Testamentul lui Iisus după cum afirmă Antonie Plămădeală, cuvintele lui către Maica Domnului şi către Apostolul Ioan, care au fost interpretate de teologi ca un mesaj transmis lumii, că toţi oamenii au devenit fii ai Mariei şi ea mamă pentru toţi.
Viaţa pământească a Maicii Domnului nu a fost prea lungă. Epuizată de durerile şi suferinţele îndurate odată cu patimile Mântuitorului Iisus Hristos, cu toată bucuria pe care i-au adus-o învierea şi înălţarea Lui la cer, ea n-a avut o viaţă prea îndelungată, deoarece sabia care a trecut prin inima ei, precum îi profeţise dreptul Simeon (Luca2,35), a lăsat urme adânci în viaţa şi sănătatea ei.
Datorită prigoanei regelui Irod Agripa asupra creştinilor din Ierusalim şi Iudeea,Sf Apostol Ioan a dus-o pe Sfânta Fecioara Maria la Efes unde a petrecut acolo până la moartea prigonitorului Irod, apoi s-a întors în Ierusalim împreună cu ucenicul cel iubit al Mântuitorului, simţind că locul ei de petrecere în aşteptarea sfârşitului vieţii sale pământeşti este Ierusalimul, acolo unde dumnezeiescul său Fiu, a pătimit, S-a îngropat şi a înviat. Aici şi-a petrecut ultimii ani în rugăciune şi evlavie alături de Sfântul Apostol Ioan.[1]
Pe tot parcursul vieţii pământeşti Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a încercat să se ferească de slava pe care o merita ca Maică a Domnului, iubind foarte mult liniştea, pregătindu-se mereu pentru plecarea la lăcaşurile veşnice. Pănă în ultima clipă a vieţii sale s-a îngrijit şi s-a rugat fierbinte ca să fie izbăvită de duhurile cele rele, care aşteaptă sufletele oamenilor după moarte să le ducă în iad. Maica Domnului s-a mai rugat ca înainte de a adormi să poată să-şi ia rămas bun şi de la Sfinţii Apostoli, iar Domnul printr-o minune mai presus de fire, i-au  adus de la marginile pământului unde propovăduiau Evanghelia pe toţi în afară de Sfântul Apostol Toma, pentru a fi prezenţi la slăvita ei adormire.
Sfânta Scriptură nu menţionează nimic cu privire la Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, nici Sfânta Tradiţie nu ne spune anul când a adormit,dar prin graiul Sfinţilor Părinţi şi al istoricilor au rămas o serie de mărturii cu privire la împrejurările în care a murit şi a fost înmormântată Maica Domnului, Biserica a înfăţişat acestea în numeroase imne şi cântări sfinte închinate Sfintei Fecioare, pe care le auzim rostite sau cântate la serviciile divine în cinstea adormirii ei, ca: Utrenia, Acatistul Adormirii Maicii Domnului, Vecernia, Prohodul Maicii Domnului.
Prohodul cu cântările de înmormântare ale Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria,se cântă la privegherea din seara de 14 spre 15 august, în jurul epitafului sau a icoanei Maicii Domnului care reprezintă adormirea ei, unde credincioşii glăsuiesc  împreună cu îngerii :,,Bucură-te cea plină de har, care întru Adormirea Ta, nu ne laşi pe noi!”
Săvârşirea vieţii pământeşti a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu a fost începătura proslăvirii sale.,,Împodobită cu slavă dumnezeiască”(Irmosul Canonului Adormirii Maicii Domnului).
Sfinţii Părinţi şi melozii i-au rugat stăruitor pe Maica Domnului şi pe Fiul ei să-i înveţe în ce fel să o cânte în imne .,, Întăreşte-mi mintea, Hristoase Dumnezeule,ca să cânt cu îndrăzneală lauda Preacuratei Maicii Tale”(Icosul Adormirii).,,Biserica învaţă că Hristos s-a născut cu adevărat din  Pururea Fecioara Maria”(Sfântul Epifanie ,Cuvânt adevărat despre credinţă).[2]
Săvârşirea vieţii pământeşti a Presfintei Născătoare de Dumnezeu a fost începătura proslăvirii sale. ,,Împodobită fiind cu slavă dumnezeiască” (Irmosul Canonului Adormirii Maicii lui Dumnezeu), ea stă şi va sta în ziua Judecăţii şi în veacul ce va să fie de-a dreapta tronului Fiului ei.[3]
Lecturile biblice ale praznicului se înscriu în cadru general al sărbătorilor dedicate Maicii Domnului: la slujba utreniei şi a vecerniei mari, se cântă  frumoasele imnuri alcătuite de Sfântul Cosma Melodul, Sfântul Andrei Criteanul şi Sfântul Ioan Damaschin, Iosif imnograful (+883) cu măiestrie în onoarea Adormirii Maicii Domnului. Condacul utreniei Adormirii: ,,Pe Născătoarea de Dumnezeu cea întru rugăciuni şi întru folosinţe neadormită,nădejdea cea neschimbată, mormântul şi moartea nu au ţinut-o .Căci ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel ce S-a sălăşuit în pântecele ei cel pururea fecioresc (Mineiul lunii august).Şi svetilna sărbătorii arată pe scurt împrejurările fericitei adormiri a Sfintei Fecioare : ,,Apostolilor de la marginile lumii, adunaţi-vă aici în satul Ghetsimani şi îngropaţi-mi trupul meu, iar Tu, Fiul meu şi Dumnezeul meu, primeşte duhul meu”. 
Imnologia bisericească, departe de a fi ţesută din exagerări poetice, e teologia ortodoxă cea mai autentică, păstrată şi predicată zilnic credincioşilor în formă concentrată.Prin ea a rămas viaţa noastră bisericească în matca ei ortodoxă nu prin produsele unei teologii adeseori de import, care n-au decât o existenţă efemeră.[4]
În literatura liturgică se vorbeşte de Înălţarea la cer a Maicii Domnului cu trupul, care nu a cunoscut putrezire şi nu a putut rămâne în mormânt.Prin aceasta ea a ajuns o ,,scară”pe care Dumnezeu coboară spre noi.
Sfântul Grigore Palama afirmă că Maica Domnului este singura persoană umană care are un loc în cer cu trupul transfigurat  alături de Hristos.
Chiar dacă astăzi nu avem dogme în privinţa Adormirii Maicii Domnului, putem deosebi adevărul de exagerare, urmând învăţăturilor Sfinţilor  Părinţi şi păstrând Duhul Care i-a inspirat în scrierile lor pentru apărarea Adevărului.
Reprezentarea iconografică a Adormirii Maicii Domnului. Maica Domnului stă întinsă   pe pat în mijlocul Apostolilor, iar Hristos, în slavă, primeşte în sfintele Sale mâini sufletul Maicii Preacurate. În unele icoane s-a înfăţişat şi momentul înălţării ei cu trupul:se poate vedea în partea de sus a icoanei, deasupra scenei Adormirii, Maica Domnului aşezată pe tron într-o ,, mandodă”pe care îngerii o poartă spre ceruri.
În icoanele Bisericii, acest fapt exprimat prin faptul că Hristos e arătat lângă trupul adormit al Maicii Sale, ţinând în braţe sufletul ei în chipul unui copil. Nu îngerii buni sau răi iau sufletul ei, ca la ceilalţi oameni, ci Hristos Însuşi, Fiul ei.Şi în aceasta se arată legătura directă între Maica Domnului şi Fiul lui Dumnezeu care s-a născut din ea ca om. [5]
Sfânta Tradiţie a dat o mare importanţă sărbătorii ,,Adormirii ”Maicii Domnului şi face pomenire de ridicarea ei nevăzută, cu trupul şi sufletul,în slava cea cerească, dar nu a lăsat o mărturie explicită despre înălţarea ei trupească,văzută ca a lui Iisus Hristos.
Origen şi Efrem Sirul notează că Maica Domnului a rămas fecioară până la moarte, dar aceste mărturii privesc fecioria Maicii Domnului decât adormirea.
Sfântul Epifanie de Cipru arată că nu se cunoaşte sfârşitul Maicii Domnului,că trupul ei ar trebui să fie  obiect de veneraţie, dar că pe altă parte ea ar fi putut rămâne în viaţă că la Dumnezeu totul este cu putinţă.
În ,,Sinaxarul”din Minei se spune că îngerii zburau înaintea ei, purtată de Domnul şi au strigat şi la înălţarea ei, cum au strigat şi la înălţarea Domnului, cetelor de mai sus : ,,Deschideţi porţile voastre, să treacă Maica Împăratului tuturor”. Ea va rămâne în veci mai cinstită decât Serafimii şi mai mărită decât Heruvimii, aflându-se nemijlocit lângă Fiul ei făcut om şi ridicat pe tronul dumnezeiesc, la dreapta Tatălui, ca să se facă tuturor oamenilor dăruitor al slavei Lui, prin comuniunea cu El şi prin participarea la toate bunătăţile Lui.[6] 
Unele tradiţii evlavioase însoţesc trecerea Maicii Domnului la cele veşnice cu nenumărate minuni: orbii au dobândit vedere, surzii auzire, iar ologii şi cei cuprinşi de alte boli s-au făcut sănătoşi. Iar când apostolii au ridicat năsălia, spre a duce trupul Sfintei Fecioare în grădina Ghetsimani, coruri îngereşti s-au făcut auzite în văzduh, cinstind astfel mutarea ei la cele veşnice. (Sinaxar 15 august).
Alte tradiţii ne relatează minunile care s-au săvârşit asupra unor necredincioşi iudei, care au voit să-i necinstească trupul, surpându-l de pe năsălie, dar dreptatea lui Dumnezeu ajungând pe îndrăzneţii şi obraznicii aceia, loviţi pe loc de orbire, iar unuia dintre ei Atonie a sărit spre pat, voind să-l răstoarne şi să arunce la pământ trupul Maicii lui Dumnezeu. Neruşinarea lui Atonie a fost degrab pedepsită: Arhanghelul Mihail, cu o sabie nevăzută, i-a tăiat mâna, care a rămas atârnată de catafalc. Trăsnit, Atonie, simţind o durere îngrozitoare, conştient de păcatul lui, s-a întors în rugăciune către Iisusul  pe Care Îl urâse până atunci şi a fost numai decât tămăduit.[7]Atonie a primit creştinismul şi l-a  mărturisit pe  Hristos înaintea iudeilor din rândul cărora ieşise, şi a primit moarte de martir de la ei. Încercarea de a diminua valoarea şi cinstea Maicii Domnului a servit pentru o mai mare preaslăvire a ei.
În secolul al V-lea, împărăteasa Pulcheria a ridicat  în Constantinopol  o mulţime de biserici închinate lui Hristos. Una dintre acestea este zidită la Vlaherne în cinstea prealăudatei şi preasfintei Maicii a lui Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria. Împărăteasa Pulcheria  cere de la arhiepiscopul, Iuvenalie al Ierusalimului trupul Maicii Domnului pentru al depune în Biserica din Vlaherne. ,,Or noi vrem această relicvă să o aducem aici spre paza acestei Cetăţi împărăteşti”.Arhiepiscopul îi relatează tradiţia :,,În Sfânta şi de-Dumnezeu-insuflata Scriptură nu se relatează cele petrecute la săvârşirea sfintei Născătoare de Dumnezeu Maria,dar dintr-o predanie străveche şi foarte adevărată ştim că în vremea slăvitei ei adormiri toţi Sfinţii Apostoli care străbăteau pământul spre mântuirea neamurilor au fost adunaţi într-o clipită pe sus la Ierusalim; şi când au fost lângă ea, li s-a arătat o vedenie îngerească şi s-a auzit o dumnezeiască imnodie a puterilor de sus; şi aşa într-o slavă dumnezeiască şi cerească şi-a pus ea în mâinile lui Dumnezeu sfântul ei suflet în chip negrăit.Iar trupul ei de –Dumnezeu- primitor a fost dus şi îngropat în cântări ale îngerilor şi apostolilor şi aşezat într-o raclă în Gheţimani ,loc în care trei zile corurile şi imnele îngereşti au stăruit neîncetat.După cea de a treia zi, încetând cântarea îngerească, apostolii de faţă au deschis racla la cererea lui Toma, care singur fusese departe de ei şi, venit şi el a treia zi, a vrut să se închine trupului de- Dumnezeu –primitor .Dar n-au putut nicicum trupul cel prealăudat ,ci găsind zăcând acolo numai cele de îngropare din care ieşea o negrăită bună-mireasmă ,au asigurat iarăşi racla .Cuprinşi de uimire în faţa minunii acestei taine, şi-au dat seama că Cel care a binevoit a se întrupa şi înomeni după ipostasă şi s-a născut din ea după trup ,Dumnezeu Cuvântul, Domnul slavei ,care a păzit nestricată şi după naştere fecioria Maicii Sale Însuşi a binevoit şi după plecarea ei din viaţă să cinstească trupul ei preacurat şi neprihănit cu nestricăciune şi cu strămutare înainte de învierea de obşte şi universală”.[8]             
Despre strămutarea trupului Maicii Domnului la cer, este pentru prima dată menţionată istoric.
Stephen Shoemaker distinge trei tipuri tradiţionale: relatările despre finicul pom al vieţii, relatările din Betleem şi relatările copte, pe lângă alte relatări asociate de exemplu cetăţii Efes (casa Maicii Domnului) sau Constantinopol. Toate au în comun : moartea Maicii Domnului în Ierusalim, implicarea apostolilor, primirea de către Hristos a sufletului Maicii Sale, strămutarea Maicii Domnului în rai, ostilitatea iudeilor.
Cele mai vechi tradiţii ar fi cele din manuscrise siriace din a doua jumătate a secolului  al V-lea păstrate la British Museum,iar cele mai vechi tradiţii greceşti sunt Transitus Mariae, operă atribuită Sfântului Ioan Evanghelistul, dar în realitate scrisă la sfârşitul secolului al V-lea începutul secolului al VI-lea.După tradiţia eclezială, locul îngropării Maicii Domnului este în Ghetsimani, la est de Ierusalim.
Potrivit relatării  arhiepiscopului Ioan de Tesalonic Maica Domnului a fost vestită de un înger de apropierea morţii, primind o frunză de finic, iar ea se roagă lui Hristos să-i izbăvească sufletul de puterile vrăjmaşe. Apoi a arătat despre cele două veşminte ale sale ca să le ia două văduve sărace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene şi cunoscute şi de la dânsa le era hrana.În timpul veghei, Maica Domnului îi linişteşte pe însoţitori că moartea este un eveniment universal şi că puterile vrăjmaşe îi biruie doar pe păcătoşi, dar îi şi previne că iudeii duşmănoşi vor încerca să-i ardă trupul după moarte.Maica Domnului moare la ceasul al III-lea în a treia zi ,iar Mântuitorul îi ia sufletul, de şapte ori mai strălucitor decât soarele, înfăşurat în giulgiuri, dându-l în grija Arhangelului Mihail.După trei zile, apostolii deschid mormântul pentru a se închina trupului Maicii Domnului,dar găsesc doar un giulgiu gol.[9]
Acest morâmânt este mai cinstit decât cortul mărturiei cel de de mult pentru că a primit înăuntru sfeşnicul cel cuvântător şi însufleţit, şi de Dumnezeu luminat, şi masa cea purtătoare de viaţă pe care s-a pus nu pâinile punerii înainte (Lev.24,5-9), ci Pâinea cea cerească (Ioan.6,35) primită, nu focul cel material (Lev.9,24)ci focul cel nematerial al  dumnezeirii.Acest mormânt este mai fericit decât chivotul lui Moise.[10]
Părintele Stăniloae arată  că nu numai prin naşterea mai presus de fire  din Fecioară îşi arată puterea Fiului lui Dumnezeu, ci şi prin biruirea morţii, primită de bună voie, ci şi prin faptul că nu lasă trupul Maicii Lui, din care s-a format trupul Lui, să se corupă în mormânt, ci îl învie şi-l înalţă la cer unde este şi El.[11]
Iar că Maica Domnului nu învie şi nu se înalţă prin ea, se arată prin faptul că ea nu se arată cu trupul ei înviat şi nici în actul înălţării, şi aceasta nu se putea arăta astfel nici în lucrarea văzută a lui Hristos cel înviat şi înălţat lângă ea.Actul învierii şi înălţării ei s-a săvârşit prin Fiul ei înviat şi înălţat în chip nevăzut.[12]
Tradiţia Bisericii nici nu vorbeşte de o înălţare a Fecioarei cu trupul la cer certificată de martori sau atestată ca o revelaţie pentru că ,,a fost voia lui Dumnezeu ca acest eveniment să rămână acoperit de taină”.[13]
Sfânta Fecioară a gustat moartea ca una ce era sub păcatul strămoşesc, dar a învins moartea aşa cum trebuie să o învingem toţi prin Hristos.[14]
Prin înălţarea şi mutarea Sfintei Fecioare, firea noastră a urcat acum la cer.Ca odinioară prin înălţarea Fiului ei, ea s-a făcut mai înaltă decât tronurile, decât heruvimii şi serafimii, căci s-a făcut mai înaltă decât toate făpturile nemateriale şi netrupeşti, şi preaslăvita, preabinecuvântata Maică a Mântuitorului nostru Hristos Dumnezeu ,înveşmântată cu slavă împărătească, închinată de toate oştile,puterile şi stăpânirile, şi de tot numele dat nu numai în această lume, dar şi în cea viitoare, nevăzută şi necunoscută.[15]
Viaţa ei pământească, trăită atât de minunat, cum n-a trăit-o nici un muritor- deşi petrecută în umbră şi în taină – învăluită în razele maternităţii divine şi ale fecioriei, ia sfârşit. Vedem în această moarte împlinindu-se legea naturală a firii. Maria n-a fost eliberată de această, lege  ca una care s-a născut din sămânţa lui David, s-a curăţit pe sine prin lucrarea de bunăvoie a virtuţilor şi a fost curăţită de Duhul Sfânt la Buna Vestire şi la Cincizecime.Legea intrată în fire în urma păcatului îşi cere dreptul. ,,...Aici, în adormire, moartea constituie o datorie a firii omeneşti, peste care nu se poate trece, dacă vrei să te eliberezi de trupul cel muritor şi să te îmbraci cu trupul Învierii”.[16]
În practica Bisericii vechi, Adormirea Maicii Domnului a fost cea dintâi sărbătoare instituită în cinstea şi întru pomenirea Sfintei Fecioare Maria, deoarece dintru început amintirea  sfinţilor se făcea numai în ziua morţii lor. Această sărbătoare s-a prăznuit mai întâi în Ierusalim apoi s-a răspândit în întreaga Biserică.
Împăratul  bizantin Mauriciu (582-603) a hotărât ca 15 august să fie data de prăznuire în toate Bisericile a sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, ţinera ei fiind împreunată  cu servicii divine speciale şi cu numeroase solemnităţi. Conform tradiţiei Sfânta Fecioară Maria, înainte de adormirea sa a petrecut în post şi rugăciune, Sfânta Biserică a aşezat înaintea acestei sărbători de două săptămâni de post (1-14 august ) prilej de pocăinţă şi de rugăciuni pentru creştini.[17] ,,Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni şi folosinţe neadormită, nădejdea cea neschimbată, mormântul şi moartea nu o au ţinut. Căci pe Maica Vieţii la viaţă a mutat-o Cel ce S-a sălăşuit în pântecele ei pururea fecioresc”.[18]
Părintele Teofil Părăian în cartea ,,Sărbători fericite”afirma că Maica Domnului s-a mutat din această viaţă întru smerenie şi a fost pusă în mormânt cum sunt puşi cu cinste toţi credincioşii, dar după învăţătura Sfintei noastre Biserici ea nu a rămas în mormânt, ci a fost luată la cer şi cu trupul şi sufletul, unde trăiesc toţii sfinţii lângă Dumnezeu, dar numai cu sufletul,căci trupurile lor rămân aici pe pământ.Cunoaştem doar doi sfinţi care au fost ridicaţi cu trupul şi cu sufletul mai presus de lume, pe Enoh care se spune că a plăcut lui Dumnezeu şi l-a luat la Sine, şi pe proorocul Ilie care a fost ridicat la cer într-o căruţă de foc în priveliştea a toată lumea fiind de faţă şi proorocul Elisei.
Prin plecare din lume, ea nu s-a depărtat de ucenicii şi urmaşii Domnului Iisus Hristos, că ea va fi şi de acum încolo rugătoare pentru ei.De aceea noi o numim nu numai Maica Domnului, Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară, ci şi solitoare a creştinilor. Ea duce rugăciunile noastre Fiului ei, Cel bogat în milă şi plin de îndurare.[19]

,,Cu suflet curat şi inimă înfrântă să vă pregătiţi pentru sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Sosind sărbătoarea aceasta luminată să veniţi la biserică şi acolo să vă îndulciţi de icoana adormirii şi să o sărutaţi pentru mântuirea sufletelor voastre. Pentru că precum odinioară a poftit Preacurata să se adune în Ghetsimani spre a îngropa trupul ei, aşa Maica aceasta a noastră a tuturor ne cheamă pe noi astăzi în biserică spre mărirea lui Dumnezeu pentru toate acele mântuitoare lucruri care printr-însa s-au săvârşit, după sfatul cel veşnic şi neurmat a lui Dumnezeu.Veniţi la biserică şi faceţi fapte de milostenie, prcum vedeţi făcând pe Maica Domnului, care şi la ceasul morţii şi-a împărţit cele două haine ce le avea, la două văduve sărace, şi ziceţi din inimă: O, slavă şi bucurie a celor cereşti şi a celor pământeşti! O, Doamnă şi Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoare! O, nădejde şi scăpare şi acoperământ al creştinilor! Sub a ta preaputernică părtinire alergăm şi cucerindu-ne te rugăm pe tine, priveşte suspinurile şi lacrimile noastre ce le-am vărsat astăzi în biserica unuia născut Fiului tău, ca şi cum am fi fost ieşit din mormântul tău şi izbăveşte-ne de toată nevoia şi întinarea, pe noi păcătoşii şi pe toţi care neîncetat îţi cântă ţie: ,,Bucură-te mireasă, pururea Fecioară!” (Mitropolitul Andreiu Şaguna, Predici, p.140-141).[20] ( Bobeș Hampu Marioara) Facultatea de Teologie ,,Andrei Șaguna” Sibiu/- 2012.










[1] Arhid. Prof. I. Zăgrean . ,,Îndrumător Bisericesc, cap .,,Adormirea Maicii Domnului „1977,Tiparul Tipografiei Eparhiale,Sibiu,NR.125,p.161.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                            
[2] Sfântul  Ioan Maximovici .,,Dreapta cinstire a Născătoarei de Dumnezeu”,trad,Cătălin Grigore, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti,2009.p.71.
[3] Ibidem,p.77.
[4] Pr.Prof.Dumitru Stăniloae ,,Maica Domnului ca mijlocitoare” , ... ,p.94.
[5] Dumitru Stăniloae, ,,Iisus Hristos lumina lumii şi îndumnezeitorul omului.” ... , p.211.
[6]  Ibidem, p.211.
[7] Sfântul Ioan Maximovici, ,,Dreapta cinstire a Născătoarei  de Dumnezeu”,.. ,p.26-27.
[8] Epifanie Monahul,Simeon Metafrastul,Maxim Mărturisitorul,2007,,Trei Vieţi bizantine ale Maicii Domnului”Ediţia a-II-a,Traducere şi postfaţă,diac.Ioan.I.Ică jr,Editura Deisis,Sibiu, p.257.
[9] Marinel Laurenţiu Marcu ,, The feast of the Dormition of the Theotokos: a synthesis of the Ancient Traditions of the Virgin Mary´s Ddormition” în : Revista Studii Teologice nr.1./ 2011 , p.35-54.
[10] Sfântul Ioan Damaschin, ,,Cuvântări  la Sărbătorile Împărăteşti,la Sărbătorile de la Sfinţi şi ale Maicii Domnului “ , trad, din limba greacă veche,Pr. Dr. Gabriel Mândrilă şi Laura Mândrilă,Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2010, p.288.
[11] Dumitru Stăniloae, ,,Iisus Hristos lumina lumii şi îndumnezeitorul omului”,... ,p.210
[12] Ibidem ,p.210
[13] Diac.Ioan Ică jr, ,,Maica Domnului în teologia sec XX şi în spiritualitatea ishiastă a sec XIV”, ...,p.41.
[14] Prot.Sergiu Bulgakoff,Kupina Neopalimaia, ,,Ea nu a înlăturat moartea cu propria ei putere- moartea a fost trimisă de puterea lui Hristos, ea a fost învinsă de El şi a devenit în acest chip înviatul cel dintâi al făpturii întregi.Această învierenu face decât confirmă puterea şi veracitatea morţii”,p.123, apud Monahia Semfora Gafton, ,,Maica Domnului în Biserica Ortodoxă”Editura Sophia, Bucureşti , 1998 . p 49.
[15] Sfântul  Maxim Mărturisitorul, ,,Viaţa Maicii Domnului”, Ediţia a II-a, traducere şi postfaţă:diac.Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 1999, p.108.
[16] Prot. Sergiu Bulgakoff,Kupina Neopalimaia,pag.123,  apud   Monahia Semfora Gafton, ,,Maica Domnului în Biserica Ortodoxă”Editura Sophia, Bucureşti , 1998, p.46-47,
[17] Arhid. Prof. I. Zăgrean,1977 ,,Îndrumător  Bisericesc”,  ... ,p.163-164
[18] Alexander Schmemann, ,,Maica Domnului”Traducere Cezar Login,Editura Patmos,Cluj-Napoca, 2010, p.50.
[19] Pr.Vasile Mihoc, ,,Predică la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”,  în  Mitropolia Ardealului , Revistă Oficială   A  Arhipiscopiei Sibiului, Vadului, Feleacului şi Clujului, Episcopiei Albei Iuliei şi Oradiei, nr: 1 -3 , XXIV, ianuarie- martie 1979, Redacţia  şi  Administraţia :Arhipiscopia Ortodoxă Română , Sibiu , Redactor  Responsabil :P.C.Pr. Prof .Dr.Ioan. I. Ică,  p.852.
[20] Îndrumător Bisericesc,1977,  ,,La Adormirea Maicii Domnului ..,p.25.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu