3.5.Adormirea Maicii Domnului
,,Întru naştere fecioria ai păzit , întru adormire
lumea nu ai părăsit , de Dumnezeu Născătoare.Mutatu-te-ai la viaţă fiind Maica Vieţii. Şi cu
rugăciunile tale mântuieşti din moarte sufletele
noastre”. (Troparul Adormirii Maicii Domnului)
În luna august Biserica celebrează Adormirea
Maicii Domnului praznic care încununează sărbătorile închinate Sfintei Fecioare
Maria, fiind ultimul praznic al anului bisericesc, care începe la 1 septembrie.
După naşterea ei din Sfinţii Ioachim şi Ana(8 septembrie), după Intrarea în
Templu (21noiembrie), Soborul Maicii Domnului (26 decembrie) şi Buna Vestire a
Întrupării Mântuitorului (25martie), creştinii ortodocşi cinstesc Adormirea
Maicii Domnului şi ridicarea ei cu trupul la Ceruri, sărbătoare care în
veacurile V- VI s-a generalizat în întrega Biserică creştină.
Sărbătoarea Adormirii Maicii
Domnului este legată de sfârşitul vieţii pământeşti a Sfintei Fecioare Maria. După
mărturiile unor Părinţi şi scriitori bisericeşti de mai târziu (Sf Epifanie, Sf Andrei Criteanul,
Sf Dionisie -Aeropagitul, Sf Ioan Damaschin, Sf Cosma Melodul, Sf Teodor
Studitul şi istoricul Nichifor Calist), Sfânta Fecioara Maria fiind dată de
dumnezeiescul său Fiu în grija apostolului Ioan, acesta a luat-o cu sine,
purtându-i de grijă, după porunca pe care a primit-o de la Mântuitorul pe când
era răstignit pe cruce.
,,Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea
stând alături, a zis mamei Sale: Femeie iată fiul tău ! Apoi a zis ucenicului: Iată
mama ta ! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine (Ioan 19,26-27). Textul
acesta îl putem numi Testamentul lui Iisus după cum afirmă Antonie Plămădeală,
cuvintele lui către Maica Domnului şi către Apostolul Ioan, care au fost
interpretate de teologi ca un mesaj transmis lumii, că toţi oamenii au devenit
fii ai Mariei şi ea mamă pentru toţi.
Viaţa pământească a Maicii
Domnului nu a fost prea lungă. Epuizată de durerile şi suferinţele îndurate
odată cu patimile Mântuitorului Iisus Hristos, cu toată bucuria pe care i-au adus-o
învierea şi înălţarea Lui la cer, ea n-a avut o viaţă prea îndelungată, deoarece
sabia care a trecut prin inima ei, precum îi profeţise dreptul Simeon
(Luca2,35), a lăsat urme adânci în viaţa şi sănătatea ei.
Datorită prigoanei regelui
Irod Agripa asupra creştinilor din Ierusalim şi Iudeea,Sf Apostol Ioan a dus-o
pe Sfânta Fecioara Maria la Efes unde a petrecut acolo până la moartea
prigonitorului Irod, apoi s-a întors în Ierusalim împreună cu ucenicul cel
iubit al Mântuitorului, simţind că locul ei de petrecere în aşteptarea
sfârşitului vieţii sale pământeşti este Ierusalimul, acolo unde dumnezeiescul
său Fiu, a pătimit, S-a îngropat şi a înviat. Aici şi-a petrecut ultimii ani în
rugăciune şi evlavie alături de Sfântul Apostol Ioan.[1]
Pe tot parcursul vieţii
pământeşti Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a încercat să se ferească de slava
pe care o merita ca Maică a Domnului, iubind foarte mult liniştea,
pregătindu-se mereu pentru plecarea la lăcaşurile veşnice. Pănă în ultima clipă
a vieţii sale s-a îngrijit şi s-a rugat fierbinte ca să fie izbăvită de
duhurile cele rele, care aşteaptă sufletele oamenilor după moarte să le ducă în
iad. Maica Domnului s-a mai rugat ca înainte de a adormi să poată să-şi ia
rămas bun şi de la Sfinţii Apostoli, iar Domnul printr-o minune mai presus de
fire, i-au adus de la marginile
pământului unde propovăduiau Evanghelia pe toţi în afară de Sfântul Apostol
Toma, pentru a fi prezenţi la slăvita ei adormire.
Sfânta Scriptură nu
menţionează nimic cu privire la Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu,
nici Sfânta Tradiţie nu ne spune anul când a adormit,dar prin graiul Sfinţilor
Părinţi şi al istoricilor au rămas o serie de mărturii cu privire la
împrejurările în care a murit şi a fost înmormântată Maica Domnului, Biserica a
înfăţişat acestea în numeroase imne şi cântări sfinte închinate Sfintei
Fecioare, pe care le auzim rostite sau cântate la serviciile divine în cinstea
adormirii ei, ca: Utrenia, Acatistul Adormirii Maicii Domnului, Vecernia, Prohodul
Maicii Domnului.
Prohodul cu cântările de
înmormântare ale Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei
Maria,se cântă la privegherea din seara de 14 spre 15 august, în jurul
epitafului sau a icoanei Maicii Domnului care reprezintă adormirea ei, unde
credincioşii glăsuiesc împreună cu
îngerii :,,Bucură-te cea plină de har, care întru Adormirea Ta, nu ne laşi pe
noi!”
Săvârşirea vieţii pământeşti a
Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu a fost începătura proslăvirii sale.,,Împodobită
cu slavă dumnezeiască”(Irmosul Canonului Adormirii Maicii Domnului).
Sfinţii Părinţi şi melozii
i-au rugat stăruitor pe Maica Domnului şi pe Fiul ei să-i înveţe în ce fel să o
cânte în imne .,, Întăreşte-mi mintea, Hristoase Dumnezeule,ca să cânt cu
îndrăzneală lauda Preacuratei Maicii Tale”(Icosul Adormirii).,,Biserica învaţă
că Hristos s-a născut cu adevărat din
Pururea Fecioara Maria”(Sfântul Epifanie ,Cuvânt adevărat despre
credinţă).[2]
Săvârşirea vieţii pământeşti a
Presfintei Născătoare de Dumnezeu a fost începătura proslăvirii sale.
,,Împodobită fiind cu slavă dumnezeiască” (Irmosul Canonului Adormirii Maicii
lui Dumnezeu), ea stă şi va sta în ziua Judecăţii şi în veacul ce va să fie de-a
dreapta tronului Fiului ei.[3]
Lecturile biblice ale
praznicului se înscriu în cadru general al sărbătorilor dedicate Maicii
Domnului: la slujba utreniei şi a vecerniei mari, se cântă frumoasele imnuri alcătuite de Sfântul Cosma
Melodul, Sfântul Andrei Criteanul şi Sfântul Ioan Damaschin, Iosif imnograful
(+883) cu măiestrie în onoarea Adormirii Maicii Domnului. Condacul utreniei Adormirii:
,,Pe Născătoarea de Dumnezeu cea întru rugăciuni şi întru folosinţe
neadormită,nădejdea cea neschimbată, mormântul şi moartea nu au ţinut-o .Căci
ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel ce S-a sălăşuit în pântecele ei cel
pururea fecioresc (Mineiul lunii august).Şi svetilna sărbătorii arată pe scurt
împrejurările fericitei adormiri a Sfintei Fecioare : ,,Apostolilor de la
marginile lumii, adunaţi-vă aici în satul Ghetsimani şi îngropaţi-mi trupul meu,
iar Tu, Fiul meu şi Dumnezeul meu, primeşte duhul meu”.
Imnologia bisericească, departe
de a fi ţesută din exagerări poetice, e teologia ortodoxă cea mai autentică,
păstrată şi predicată zilnic credincioşilor în formă concentrată.Prin ea a
rămas viaţa noastră bisericească în matca ei ortodoxă nu prin produsele unei
teologii adeseori de import, care n-au decât o existenţă efemeră.[4]
În literatura liturgică se
vorbeşte de Înălţarea la cer a Maicii Domnului cu trupul, care nu a cunoscut
putrezire şi nu a putut rămâne în mormânt.Prin aceasta ea a ajuns o ,,scară”pe
care Dumnezeu coboară spre noi.
Sfântul Grigore Palama afirmă
că Maica Domnului este singura persoană umană care are un loc în cer cu trupul
transfigurat alături de Hristos.
Chiar dacă astăzi nu avem
dogme în privinţa Adormirii Maicii Domnului, putem deosebi adevărul de
exagerare, urmând învăţăturilor Sfinţilor
Părinţi şi păstrând Duhul Care i-a inspirat în scrierile lor pentru
apărarea Adevărului.
Reprezentarea iconografică a
Adormirii Maicii Domnului. Maica Domnului stă întinsă pe pat în mijlocul Apostolilor, iar Hristos,
în slavă, primeşte în sfintele Sale mâini sufletul Maicii Preacurate. În unele
icoane s-a înfăţişat şi momentul înălţării ei cu trupul:se poate vedea în
partea de sus a icoanei, deasupra scenei Adormirii, Maica Domnului aşezată pe
tron într-o ,, mandodă”pe care îngerii o poartă spre ceruri.
În icoanele Bisericii, acest
fapt exprimat prin faptul că Hristos e arătat lângă trupul adormit al Maicii
Sale, ţinând în braţe sufletul ei în chipul unui copil. Nu îngerii buni sau răi
iau sufletul ei, ca la ceilalţi oameni, ci Hristos Însuşi, Fiul ei.Şi în
aceasta se arată legătura directă între Maica Domnului şi Fiul lui Dumnezeu
care s-a născut din ea ca om. [5]
Sfânta Tradiţie a dat o mare
importanţă sărbătorii ,,Adormirii ”Maicii Domnului şi face pomenire de
ridicarea ei nevăzută, cu trupul şi sufletul,în slava cea cerească, dar nu a
lăsat o mărturie explicită despre înălţarea ei trupească,văzută ca a lui Iisus
Hristos.
Origen şi Efrem Sirul notează
că Maica Domnului a rămas fecioară până la moarte, dar aceste mărturii privesc
fecioria Maicii Domnului decât adormirea.
Sfântul Epifanie de Cipru
arată că nu se cunoaşte sfârşitul Maicii Domnului,că trupul ei ar trebui să
fie obiect de veneraţie, dar că pe altă
parte ea ar fi putut rămâne în viaţă că la Dumnezeu totul este cu putinţă.
În ,,Sinaxarul”din Minei se
spune că îngerii zburau înaintea ei, purtată de Domnul şi au strigat şi la
înălţarea ei, cum au strigat şi la înălţarea Domnului, cetelor de mai sus :
,,Deschideţi porţile voastre, să treacă Maica Împăratului tuturor”. Ea va
rămâne în veci mai cinstită decât Serafimii şi mai mărită decât Heruvimii, aflându-se
nemijlocit lângă Fiul ei făcut om şi ridicat pe tronul dumnezeiesc, la dreapta
Tatălui, ca să se facă tuturor oamenilor dăruitor al slavei Lui, prin
comuniunea cu El şi prin participarea la toate bunătăţile Lui.[6]
Unele tradiţii evlavioase
însoţesc trecerea Maicii Domnului la cele veşnice cu nenumărate minuni: orbii
au dobândit vedere, surzii auzire, iar ologii şi cei cuprinşi de alte boli s-au
făcut sănătoşi. Iar când apostolii au ridicat năsălia, spre a duce trupul
Sfintei Fecioare în grădina Ghetsimani, coruri îngereşti s-au făcut auzite în
văzduh, cinstind astfel mutarea ei la cele veşnice. (Sinaxar 15 august).
Alte tradiţii ne relatează
minunile care s-au săvârşit asupra unor necredincioşi iudei, care au voit să-i
necinstească trupul, surpându-l de pe năsălie, dar dreptatea lui Dumnezeu
ajungând pe îndrăzneţii şi obraznicii aceia, loviţi pe loc de orbire, iar unuia
dintre ei Atonie a sărit spre pat, voind să-l răstoarne şi să arunce la pământ
trupul Maicii lui Dumnezeu. Neruşinarea lui Atonie a fost degrab pedepsită:
Arhanghelul Mihail, cu o sabie nevăzută, i-a tăiat mâna, care a rămas atârnată
de catafalc. Trăsnit, Atonie, simţind o durere îngrozitoare, conştient de
păcatul lui, s-a întors în rugăciune către Iisusul pe Care Îl urâse până atunci şi a fost numai
decât tămăduit.[7]Atonie
a primit creştinismul şi l-a mărturisit
pe Hristos înaintea iudeilor din rândul
cărora ieşise, şi a primit moarte de martir de la ei. Încercarea de a diminua
valoarea şi cinstea Maicii Domnului a servit pentru o mai mare preaslăvire a
ei.
În secolul al V-lea, împărăteasa
Pulcheria a ridicat în
Constantinopol o mulţime de biserici
închinate lui Hristos. Una dintre acestea este zidită la Vlaherne în cinstea
prealăudatei şi preasfintei Maicii a lui Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria. Împărăteasa
Pulcheria cere de la arhiepiscopul, Iuvenalie
al Ierusalimului trupul Maicii Domnului pentru al depune în Biserica din
Vlaherne. ,,Or noi vrem această relicvă să o aducem aici spre paza acestei
Cetăţi împărăteşti”.Arhiepiscopul îi relatează tradiţia :,,În Sfânta şi de-Dumnezeu-insuflata Scriptură nu se relatează cele
petrecute la săvârşirea sfintei Născătoare de Dumnezeu Maria,dar dintr-o
predanie străveche şi foarte adevărată ştim că în vremea slăvitei ei adormiri
toţi Sfinţii Apostoli care străbăteau pământul spre mântuirea neamurilor au
fost adunaţi într-o clipită pe sus la Ierusalim; şi când au fost lângă ea, li
s-a arătat o vedenie îngerească şi s-a auzit o dumnezeiască imnodie a puterilor
de sus; şi aşa într-o slavă dumnezeiască şi cerească şi-a pus ea în mâinile lui
Dumnezeu sfântul ei suflet în chip negrăit.Iar trupul ei de –Dumnezeu- primitor
a fost dus şi îngropat în cântări ale îngerilor şi apostolilor şi aşezat într-o
raclă în Gheţimani ,loc în care trei zile corurile şi imnele îngereşti au
stăruit neîncetat.După cea de a treia zi, încetând cântarea îngerească, apostolii
de faţă au deschis racla la cererea lui Toma, care singur fusese departe de ei
şi, venit şi el a treia zi, a vrut să se închine trupului de- Dumnezeu
–primitor .Dar n-au putut nicicum trupul cel prealăudat ,ci găsind zăcând acolo
numai cele de îngropare din care ieşea o negrăită bună-mireasmă ,au asigurat
iarăşi racla .Cuprinşi de uimire în faţa minunii acestei taine, şi-au dat seama
că Cel care a binevoit a se întrupa şi înomeni după ipostasă şi s-a născut din
ea după trup ,Dumnezeu Cuvântul, Domnul slavei ,care a păzit nestricată şi după
naştere fecioria Maicii Sale Însuşi a binevoit şi după plecarea ei din viaţă să
cinstească trupul ei preacurat şi neprihănit cu nestricăciune şi cu strămutare
înainte de învierea de obşte şi universală”.[8]
Despre strămutarea trupului Maicii
Domnului la cer, este pentru prima dată menţionată istoric.
Stephen Shoemaker distinge
trei tipuri tradiţionale: relatările despre finicul pom al vieţii, relatările
din Betleem şi relatările copte, pe lângă alte relatări asociate de exemplu
cetăţii Efes (casa Maicii Domnului) sau Constantinopol. Toate au în comun :
moartea Maicii Domnului în Ierusalim, implicarea apostolilor, primirea de către
Hristos a sufletului Maicii Sale, strămutarea Maicii Domnului în rai, ostilitatea
iudeilor.
Cele mai vechi tradiţii ar fi
cele din manuscrise siriace din a doua jumătate a secolului al V-lea păstrate la British Museum,iar cele
mai vechi tradiţii greceşti sunt Transitus Mariae, operă atribuită Sfântului
Ioan Evanghelistul, dar în realitate scrisă la sfârşitul secolului al V-lea
începutul secolului al VI-lea.După tradiţia eclezială, locul îngropării Maicii
Domnului este în Ghetsimani, la est de Ierusalim.
Potrivit relatării arhiepiscopului Ioan de Tesalonic Maica
Domnului a fost vestită de un înger de apropierea morţii, primind o frunză de
finic, iar ea se roagă lui Hristos să-i izbăvească sufletul de puterile
vrăjmaşe. Apoi a arătat despre cele două veşminte ale sale ca să le ia două
văduve sărace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene şi cunoscute
şi de la dânsa le era hrana.În timpul veghei, Maica Domnului îi linişteşte pe
însoţitori că moartea este un eveniment universal şi că puterile vrăjmaşe îi
biruie doar pe păcătoşi, dar îi şi previne că iudeii duşmănoşi vor încerca să-i
ardă trupul după moarte.Maica Domnului moare la ceasul al III-lea în a treia zi
,iar Mântuitorul îi ia sufletul, de şapte ori mai strălucitor decât soarele, înfăşurat
în giulgiuri, dându-l în grija Arhangelului Mihail.După trei zile, apostolii
deschid mormântul pentru a se închina trupului Maicii Domnului,dar găsesc doar
un giulgiu gol.[9]
Acest morâmânt este mai
cinstit decât cortul mărturiei cel de de mult pentru că a primit înăuntru
sfeşnicul cel cuvântător şi însufleţit, şi de Dumnezeu luminat, şi masa cea
purtătoare de viaţă pe care s-a pus nu pâinile punerii înainte (Lev.24,5-9), ci
Pâinea cea cerească (Ioan.6,35) primită, nu focul cel material (Lev.9,24)ci
focul cel nematerial al dumnezeirii.Acest mormânt este mai fericit
decât chivotul lui Moise.[10]
Părintele Stăniloae arată că nu numai prin naşterea mai presus de
fire din Fecioară îşi arată puterea
Fiului lui Dumnezeu, ci şi prin biruirea morţii, primită de bună voie, ci şi
prin faptul că nu lasă trupul Maicii Lui, din care s-a format trupul Lui, să se
corupă în mormânt, ci îl învie şi-l înalţă la cer unde este şi El.[11]
Iar că Maica Domnului nu învie
şi nu se înalţă prin ea, se arată prin faptul că ea nu se arată cu trupul ei
înviat şi nici în actul înălţării, şi aceasta nu se putea arăta astfel nici în
lucrarea văzută a lui Hristos cel înviat şi înălţat lângă ea.Actul învierii şi
înălţării ei s-a săvârşit prin Fiul ei înviat şi înălţat în chip nevăzut.[12]
Tradiţia Bisericii nici nu
vorbeşte de o înălţare a Fecioarei cu trupul la cer certificată de martori sau
atestată ca o revelaţie pentru că ,,a fost voia lui Dumnezeu ca acest eveniment
să rămână acoperit de taină”.[13]
Sfânta Fecioară a gustat
moartea ca una ce era sub păcatul strămoşesc, dar a învins moartea aşa cum
trebuie să o învingem toţi prin Hristos.[14]
Prin înălţarea şi mutarea
Sfintei Fecioare, firea noastră a urcat acum la cer.Ca odinioară prin înălţarea
Fiului ei, ea s-a făcut mai înaltă decât tronurile, decât heruvimii şi
serafimii, căci s-a făcut mai înaltă decât toate făpturile nemateriale şi
netrupeşti, şi preaslăvita, preabinecuvântata Maică a Mântuitorului nostru
Hristos Dumnezeu ,înveşmântată cu slavă împărătească, închinată de toate oştile,puterile
şi stăpânirile, şi de tot numele dat nu numai în această lume, dar şi în cea
viitoare, nevăzută şi necunoscută.[15]
Viaţa ei pământească, trăită
atât de minunat, cum n-a trăit-o nici un muritor- deşi petrecută în umbră şi în
taină – învăluită în razele maternităţii divine şi ale fecioriei, ia sfârşit.
Vedem în această moarte împlinindu-se legea naturală a firii. Maria n-a fost
eliberată de această, lege ca una care
s-a născut din sămânţa lui David, s-a curăţit pe sine prin lucrarea de bunăvoie
a virtuţilor şi a fost curăţită de Duhul Sfânt la Buna Vestire şi la
Cincizecime.Legea intrată în fire în urma păcatului îşi cere dreptul. ,,...Aici,
în adormire, moartea constituie o datorie a firii omeneşti, peste care nu se
poate trece, dacă vrei să te eliberezi de trupul cel muritor şi să te îmbraci
cu trupul Învierii”.[16]
În practica Bisericii vechi,
Adormirea Maicii Domnului a fost cea dintâi sărbătoare instituită în cinstea şi
întru pomenirea Sfintei Fecioare Maria, deoarece dintru început amintirea sfinţilor se făcea numai în ziua morţii lor. Această
sărbătoare s-a prăznuit mai întâi în Ierusalim apoi s-a răspândit în întreaga
Biserică.
Împăratul bizantin Mauriciu (582-603) a hotărât ca 15
august să fie data de prăznuire în toate Bisericile a sărbătorii Adormirii Maicii
Domnului, ţinera ei fiind împreunată cu
servicii divine speciale şi cu numeroase solemnităţi. Conform tradiţiei Sfânta
Fecioară Maria, înainte de adormirea sa a petrecut în post şi rugăciune, Sfânta
Biserică a aşezat înaintea acestei sărbători de două săptămâni de post (1-14
august ) prilej de pocăinţă şi de rugăciuni pentru creştini.[17]
,,Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni şi folosinţe neadormită, nădejdea
cea neschimbată, mormântul şi moartea nu o au ţinut. Căci pe Maica Vieţii la
viaţă a mutat-o Cel ce S-a sălăşuit în pântecele ei pururea fecioresc”.[18]
Părintele Teofil Părăian în
cartea ,,Sărbători fericite”afirma că Maica Domnului s-a mutat din această
viaţă întru smerenie şi a fost pusă în mormânt cum sunt puşi cu cinste toţi
credincioşii, dar după învăţătura Sfintei noastre Biserici ea nu a rămas în
mormânt, ci a fost luată la cer şi cu trupul şi sufletul, unde trăiesc toţii
sfinţii lângă Dumnezeu, dar numai cu sufletul,căci trupurile lor rămân aici pe
pământ.Cunoaştem doar doi sfinţi care au fost ridicaţi cu trupul şi cu sufletul
mai presus de lume, pe Enoh care se spune că a plăcut lui Dumnezeu şi l-a luat
la Sine, şi pe proorocul Ilie care a fost ridicat la cer într-o căruţă de foc
în priveliştea a toată lumea fiind de faţă şi proorocul Elisei.
Prin plecare din lume, ea nu
s-a depărtat de ucenicii şi urmaşii Domnului Iisus Hristos, că ea va fi şi de
acum încolo rugătoare pentru ei.De aceea noi o numim nu numai Maica Domnului,
Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară, ci şi solitoare a creştinilor. Ea
duce rugăciunile noastre Fiului ei, Cel bogat în milă şi plin de îndurare.[19]
,,Cu suflet curat şi inimă
înfrântă să vă pregătiţi pentru sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Sosind
sărbătoarea aceasta luminată să veniţi la biserică şi acolo să vă îndulciţi de
icoana adormirii şi să o sărutaţi pentru mântuirea sufletelor voastre. Pentru
că precum odinioară a poftit Preacurata să se adune în Ghetsimani spre a
îngropa trupul ei, aşa Maica aceasta a noastră a tuturor ne cheamă pe noi
astăzi în biserică spre mărirea lui Dumnezeu pentru toate acele mântuitoare
lucruri care printr-însa s-au săvârşit, după sfatul cel veşnic şi neurmat a lui
Dumnezeu.Veniţi la biserică şi faceţi fapte de milostenie, prcum vedeţi făcând
pe Maica Domnului, care şi la ceasul morţii şi-a împărţit cele două haine ce le
avea, la două văduve sărace, şi ziceţi din inimă: O, slavă şi bucurie a celor
cereşti şi a celor pământeşti! O, Doamnă şi Stăpâna noastră, de Dumnezeu
Născătoare! O, nădejde şi scăpare şi acoperământ al creştinilor! Sub a ta preaputernică
părtinire alergăm şi cucerindu-ne te rugăm pe tine, priveşte suspinurile şi
lacrimile noastre ce le-am vărsat astăzi în biserica unuia născut Fiului tău,
ca şi cum am fi fost ieşit din mormântul tău şi izbăveşte-ne de toată nevoia şi
întinarea, pe noi păcătoşii şi pe toţi care neîncetat îţi cântă ţie: ,,Bucură-te
mireasă, pururea Fecioară!” (Mitropolitul Andreiu Şaguna, Predici, p.140-141).[20] ( Bobeș Hampu Marioara) Facultatea de Teologie ,,Andrei Șaguna” Sibiu/- 2012.
[1] Arhid. Prof. I. Zăgrean . ,,Îndrumător Bisericesc, cap .,,Adormirea Maicii Domnului „1977,Tiparul
Tipografiei Eparhiale,Sibiu,NR.125,p.161.
[2] Sfântul
Ioan Maximovici .,,Dreapta
cinstire a Născătoarei de Dumnezeu”,trad,Cătălin Grigore, Editura Cartea
Ortodoxă, Bucureşti,2009.p.71.
[4] Pr.Prof.Dumitru Stăniloae ,,Maica Domnului ca mijlocitoare” , ... ,p.94.
[5] Dumitru Stăniloae, ,,Iisus Hristos lumina lumii şi îndumnezeitorul omului.” ... ,
p.211.
[7] Sfântul Ioan Maximovici, ,,Dreapta cinstire a Născătoarei de Dumnezeu”,.. ,p.26-27.
[8] Epifanie Monahul,Simeon Metafrastul,Maxim
Mărturisitorul,2007,,Trei Vieţi bizantine
ale Maicii Domnului”Ediţia a-II-a,Traducere şi postfaţă,diac.Ioan.I.Ică
jr,Editura Deisis,Sibiu, p.257.
[9] Marinel Laurenţiu Marcu ,, The feast of
the Dormition of the Theotokos: a synthesis of the Ancient Traditions of the
Virgin Mary´s Ddormition” în : Revista Studii Teologice nr.1./ 2011 , p.35-54.
[10] Sfântul Ioan Damaschin, ,,Cuvântări la Sărbătorile
Împărăteşti,la Sărbătorile de la Sfinţi şi ale Maicii Domnului “ , trad,
din limba greacă veche,Pr. Dr. Gabriel Mândrilă şi Laura Mândrilă,Editura Institutului
Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2010, p.288.
[11] Dumitru Stăniloae, ,,Iisus Hristos lumina lumii şi îndumnezeitorul omului”,... ,p.210
[13] Diac.Ioan Ică jr, ,,Maica Domnului în
teologia sec XX şi în spiritualitatea ishiastă a sec XIV”, ...,p.41.
[14] Prot.Sergiu Bulgakoff,Kupina Neopalimaia,
,,Ea nu a înlăturat moartea cu propria ei
putere- moartea a fost trimisă de puterea lui Hristos, ea a fost învinsă de El
şi a devenit în acest chip înviatul cel dintâi al făpturii întregi.Această
învierenu face decât confirmă puterea şi veracitatea morţii”,p.123, apud
Monahia Semfora Gafton, ,,Maica Domnului
în Biserica Ortodoxă”Editura Sophia, Bucureşti , 1998 . p 49.
[15] Sfântul
Maxim Mărturisitorul, ,,Viaţa Maicii Domnului”, Ediţia a II-a, traducere
şi postfaţă:diac.Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 1999, p.108.
[16] Prot. Sergiu Bulgakoff,Kupina
Neopalimaia,pag.123, apud Monahia Semfora Gafton, ,,Maica Domnului în Biserica Ortodoxă”Editura Sophia, Bucureşti ,
1998, p.46-47,
[17] Arhid. Prof. I. Zăgrean,1977 ,,Îndrumător
Bisericesc”, ... ,p.163-164
[18] Alexander Schmemann, ,,Maica Domnului”Traducere Cezar Login,Editura Patmos,Cluj-Napoca,
2010, p.50.
[19] Pr.Vasile Mihoc, ,,Predică la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, în
Mitropolia Ardealului , Revistă Oficială A
Arhipiscopiei Sibiului, Vadului, Feleacului şi Clujului, Episcopiei
Albei Iuliei şi Oradiei, nr: 1 -3 , XXIV, ianuarie- martie 1979, Redacţia şi
Administraţia :Arhipiscopia Ortodoxă Română , Sibiu , Redactor Responsabil :P.C.Pr. Prof .Dr.Ioan. I.
Ică, p.852.
[20] Îndrumător Bisericesc,1977, ,,La Adormirea
Maicii Domnului ..,p.25.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu