Bobeş Hampu Marioara

CLONAREA UMANĂ

Motto: „Slava lui Dumnezeu este omul viu, iar viaţa omului este vederea lui Dumnezeu.”

Sf.Irineu

Dezbaterea etică în sensul larg al termenului, din care clonarea nu reprezintă  decât  un aspect, capătă pe zi ce trece o turnură pe care, creştinii nu o mai pot accepta fără ca să reacţioneze. Lumea acceptă fără a-şi pune problema, să utilizeze, să manipuleze, să transforme , să suprime o viaţă care vine de la Dumnezeu, care este în Dumnezeu şi care nu poate exista în afara Lui.Viaţa este sacră? Mai mult : ea este un dar dumnezeiesc.[1]

Prin termenul ,,clonare”se desemnează utilizarea unor celule somatice mature pentru obţinerea unor celule identice genetic.Trebuie făcută o distincţie între clonarea entităţilor biologice şi cea a organismelor biologice. Entităţile clonabile includ genele. Acestea sunt deja clonate prin introducerea lor în bacterii, în scopul obţinerii de proteine umane sau animale. Prin clonarea genelor s-au produs, cantităţi imense de hormoni de creştere umani sau insulină. În prezent se numără printre organismele superioare clonate oi, porci, vaci sau alte animale domestice. Iar clonarea fiinţelor umane pândeşte dintr-un viitor apropiat.[2]

O încercare nereuşită a clonării umane, când o echipă ştiinţifică de la Universitatea  George Washington a anunţat că a reuşit să scindeze un embrion uman în două celule umane. Echipa folosise embrioni anormali (din motive etice),obţinuţi prin bisermie: ovulele fusese fertilizate de doi spermatozoizi în loc de unul , obţinudu-se mai de grabă decât un individ uman, o aşa numită o molă hidatiformă (tumoare în uter, împiedicând dezvoltarea fătului).

Fabricarea embrionilor umani prin clonare ar putea avea două direcţii, două finalităţi: una terapeutică, cealaltă reproductivă.[3]

În  cadrul reproducerii asexuate, cum este cazul clonării, nu este necesar un partener de sex masculin. Fiecare clonă este de fapt femelă.Cu toate acestea, mulţi oameni de ştiinţă sunt covinşi că şi clonarea masculilor este posibilă, utilizând o celulă somatică adultă de sex masculin:dar tot ar fi nevoie de un ovul .Femeile se pot descurca fără bărbaţi în această măreaţă ,,lume nouă”a ingineriei genetice, dar bărbaţii nu se pot descurca fără femei.[4]

Problema s-a pus în privinţa cercetării celulelor stem şi a clonării. Cercetările asupra celulelor stem embrionare necesită distrugerea deliberată a embrionilor, iar clonarea aşa –zis terapeutică necesită nu numai distrugerea lor, ci şi crearea lor deliberată în scopul cercetării înainte de a fi distruse. (După cum se observă bioeticianul Leon Kass, clonarea terapeutică nu este terapeutică pentru embrion).Ambele activităţi au fost condamnate de cei care cred că viaţa începe o dată cu conceperea şi că embrionii au un statut moral deplin ca fiinţe omeneşti.[5]

Problema clonării este încă în studiu, dar cercetătorii şi-au exprimat unele puncte de vedere şi prin prisma dogmelor şi moralei creştine.

Mari temeri şi rezerve în privinţa unor aspecte ale clonării are şi bioetica creştin -ortodoxă :

Valoarea corpului uman este ignorată: miracolul procreării este unicitatea fiinţei umane, unicitatea persoanei,omul fiind în esenţă, o teologie a persoanei, o existenţă unică care strigă că  ,,Există Dumnezeu”;clonarea nu face altceva decât să relativizeze ,să micşoreze până la dispariţia expresiei ,,persoanei unice”.

Excluderea relaţiei sexuale dintre soţi: prin clonare dispare actul sexsual ,,...a cunoscut-o Adam pe Eva, femeia sa, şi a zis: «Am dobândit om de la Dumnezeu».[6]Nu se cunoaşte nici o altă formă de împreunare a soţilor decât cea normală de naştere a pruncilor nici în perioada Vechiului Testament în acea epocă poligamă şi nici în perioada Noului Testament prin taina nunţii în biserica creştină.

Posibilitatea de a se naşte copii în cuplurile homosexuale; când unul dintre parteneri oferă nucleul şi aduce clona în interiorul cuplului, dar se dă   posibilitatea de a se naşte copii şi  în cuplurile lesbiene când una dintre femei oferă ovulul, cealaltă dă nucleul.

Posibilitatea periculoasă de selectare a embrionilor până la eugenie.Clonarea creează motivaţia şi bazele practicării eugeniei,un flagel de natură antihristică,toate sistemele morale combat acest flagel în perioada contemporană. Ideea că s-ar putea obţine oameni geniali, frumoşi  puternici şi sănătoşi prin clonare este aberantă.

  Învăţătura şi minunile Mântuitorului Hristos, arată că aceasta este misiunea Sa: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi” (Luca 4, 18). Şi umblând prin sate şi cetăţi, zicea: „Trebuie să binevestesc împărăţia lui Dumnezeu şi altor cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis” (Luca 4, 43). „Să mergem în altă parte, prin cetăţile şi satele învecinate ca să propovăduiesc şi acolo, căci pentru aceasta am venit” (Marcu 1, 38).

Posibilitatea de a se naşte copii dintr-un singur părinte:femeia oferă ovulul, cât şi celula somatică cu nucleul; aceasta e o cale posibilă de a se împlini profeţiile unor sfinţi părinţi ca antihristul să se nască dintr-o desfrânată, fără bărbat( cu scopul de a imita cât mai mult lucrarea Mântuitorului, pentru marea înşelare)[7].

Posibilitatea de a se naşte copii din trei părinţi: un bărbat oferă celula somatică cu nucleul, o femeie oferă ovulul şi  - eventual – altă femeie oferă uterul; în plan somatic este imposibil să nu aibă repercusiuni asupra personalităţii clonei şi în plan psihologic şi spiritual.

Clonarea crează o falsă impresie că moartea poate fi învinsă pe această cale, ar fi o cădere infernală în mrejele materiei,căci comută nemurirea de la suflet la trup.

Gândirea omenească e coruptă de păcat întocmai ca şi simţirea. Unicul doctor şi unicul remediu al acestei nebunii este Dumnezeul –om, pentru că El este Dumnezeu-Logosul Întrupat. În El şi prin El s-a dat şi s-a asigurat gândirii omeneşti posibilitatea infinitei desăvârşiri dumnezeieşti. El s-a făcut om tocmai pentru ca să nu lase ca planeta aceasta condusă de raţiune umană, să devină, definitiv şi ireparabil, o adevărată casă de nebuni. În adâncurile lui cele mai ascunse sufletul este nostalgie după Hristos, nostalgie după Dumnezeu. [8]

Trupul!...Creându-l aşa cum este , Dumnezeu a pus în el enigme nenumărate.În lutul lui Dumnezeu a înfăşurat aurul Său şi l-a lăsat aici pe îndepărtata noastră planetă.Şi l-a această minune a mai adăugat o minune: Logosul Însuşi s-a făcut trup! În acest fel El a ridicat în măreţie trupul deasupra îngerilor şi arhaneghelilor. E ceea ce a ilustrat şi aplicat, proclamând : ,,iar trupul pentru Domnul”(    I Corinteni 6,13).Dovadă acestui fapt este înălţarea la cer a Domnului cu trupul, cu care şi în care va rămâne în veci. Iar arvuna acestui fapt este Învierea trupului lui Hristos şi învierea propriilor noastre trupuri în ziua Judecăţii. [9]

Aceleaşi ,,mâini divine”, arată Sf.Irineu, l-au creat pe Adam în Rai:

,,Omul este trup şi suflet, fiind creat după asemănarea cu Dumnezeu, şi plămădit de mâinile Sale, adică, de către Fiul şi de către Duhul Sfânt, Cărora Le-a şi spus: Haideţi Să-l creăm pe om”[10]

 Fiind creat de Dumnezeu, omul se află într-o relaţie permanentă cu El, cu atât mai mult cu cât este o creatură unicat, „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” (Fc1, 26).Prin natura sa, omul are posibilitatea reală de participare la o viaţă dumnezeiască. Însăşi natura lui cere această participare, care, în final, se încoronează cu îndumnezeirea. Ca făptură sau creatură a lui Dumnezeu, în om există acea raţiune după care el a fost proiectat de Dumnezeu şi în virtutea căreia există şi se mişcă. Este o tendinţă din partea omului şi o atracţie din partea lui Dumnezeu, care nu pot fi separate una de alta.

Omul este o fiinţă teandrică. Are o viaţă divino-umană, în care umanul şi dumnezeiescul sunt realităţi care nu se exclud, ci se află într­-o reală comuniune, ca între suflet şi trup. Ca fiinţă inconfundabilă cu celelalte creaturi, omul se distinge prin „eul” său, care stă la temelia existenţei lui, ca o parte necreată, ţinând de Dumnezeu şi eternitate, deosebindu­-se de orice altă fiinţă din lume.[11]

Una din cele mai vechi fantasme mistico –religioase este cea care aduce în atenţie forma supremă şi profund provocatoare  - chiar blasfemiatoare – a clonării : clonarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Sexualitatea controlată prin clonare atinge o formă ultimă, care din punct de vedere creştin, este sinonimă cu erezia: neobişnuita încercare de a crea în  laborator clona Mântuitorului .East European Agency difuza în jurul zilei de 20 octombrie 2000 o ştire conform căreia un grup ocult autointitulat The Second Project şi-a propus să-l cloneze pe Fiul lui Dumnezeu.Acesta urma să se nască pe 25 decembrie 2001.[12]

Să vedem în primul rând cine sunt artizanii unui asemenea inedit proiect. Mediile informative occidentale prezentau grupul ca fiind structurat piramidal, având un lider şi 14 filiale în S.U.A, Anglia, Italia şi Israel.Centrul acestui conclav ocult s-ar afla în Venice (California), cuprinzând oameni de ştiinţă, politicieni, dar şi preoţi cu convingeri radicale , eretice.[13]Membrii acestui grup întreţin o corespondenţă specială pe internet prin sistem codificat pe chat, au nume de cod, parole şi se salută cu formula biblică Times are near (,,Veacurile sunt aproape”).Ei vor să forţeze şi să încerce prin lectura literară a textului neotestamentar şi lipsită de orice convenţionalisme să pregătească a Doua Venire prin intermediul clonării.Utopie? Blasfemie? Pentru artizanii proiectului nimic din toate astea. Declaraţiile oficiale ale lui Adam Parfrey sunt mult mai concludente:

Nu putem să mai aşteptăm, doar prin speranţe şi rugăciuni, să se întoarcă Iisus.Avem tehnologia să-l readucem printre noi chiar acum [ subl. n.].Nu există nici un motiv – moral, legal ori biblic – ca să nu acţionăm. Ştiinţa clonării ne-a fost dată de la Dumnezeu tocmai pentru al aduce pe Pământ pe Hristos (Comaroni, 2000, p.3).[14]

Aceasta a stârnit reacţii atât în casta ştiinţifică cât şi în sânul Bisericii Catolice. Savanţii s-au arătat sceptici în ceea ce priveşte reuşita proiectului[15], iar Vaticanul l-a calificat drept o monstruozitate satanică.

Sexualitatea, avortul şi clonarea se pot reduce, conform expresiei lui Ioan Petru Culianu, la inedite şi îndrăzneţe ,,jocuri ale minţii”. Toate aceste sunt, în fond, rezultatele unor interpretări divese, îndrăzneţe şi chiar blasfemiatorii.[16]

Blibliografie :

1.      Beaufils Dominique, Kahn Axel, Breck John, ,,Clonarea umană între mit şi realitate”,trad Lucia Mureşan şi Ana Ştefănescu, Editura Patmos, Cluj-Napoca , 2003.

2.      Chirilă, Prof.Univ. Dr. Pavel ş.a.,  ,,Principii de Bioetică :o abordare ortodoxă”Editura Christiana, Bucureşti ,2008. .

3.      Fukuyama, Francis, ,,Viitorul nostru postuman”,trad Maria Rădulescu, Editura Humanitas,Bucureşti , 2004, p.202.

4.      Gavriluţă Nicu, ,,Antropologie social şi cultural”Editura Polirom, Iaşi,2009, p.252.

5.      Popovici, Arhim.Iustin, ,,Omul şi Dumnezeul-Om”,trad Pr.Prof.Ioan Ică şi diac,Ioan Ică jr. Editura Deisis, Sibiu, 1997.

6.      Ţepelea, Pr.Marius , ,,Mariologia Primelor Trei Secole”,Editura Emia, Deva , 2004.

7.      Pr. Conf. Dr. Constantin I. Băjău, "Relaţia Dumnezeu-om în teologia Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae",Revista Teologica, nr.1/2012, p.72-96                    http://www.revistateologica.ro/articol.php?r=75&a=4597  (accesat la data de 27-03-2012).

---

[1] Dominique Beaufils , Axel Kahn , John Breck   ,,Clonarea umană între mit şi realitate”,trad Lucia Mureşan şi Ana Ştefănescu ,Editura Patmos,Cluj-Napoca ,2003,p12.

[2]  Ibidem, p.76.

[3] Ibidem, p.39.

[4] Ibidem, p.77

[5] Francis Fukuyama, ,,Viitorul nostru postuman”,trad Maria Rădulescu, Editura Humanitas,Bucureşti , 2004, p.202.

[6] Facerea 4,1, apud Prof.Univ. Dr. Pavel Chirilă ş.a.,  ,,Principii de Bioetică :o abordare ortodoxă”Editura Christiana Bucureşti ,2008,  p.192.

[7] Ibidem,pp.129-130.

[8] Arhim.Iustin Popovici, ,,Omul şi Dumnezeul-Om”,trad Pr.Prof.Ioan Ică şi diac,Ioan Ică jr.,Editura Deisis,Sibiu, 1997.p.60.

[9] Ibidem,p.61.

[10] Sf.Irineu de Lyon  ,,Adversus haereses”,Cartea  IV,1,4 PG 7, 975, apud Pr.Marius Ţepelea , ,,Mariologia Primelor Trei Secole”,Editura Emia, Deva , 2004, p58 .

[11] Pr. Conf. Dr. Constantin I. Băjău, "Relaţia Dumnezeu-om în teologia Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae",Revista Teologica, nr.1/2012, p.72-96

 http://www.revistateologica.ro/articol.php?r=75&a=4597  (accesat la data de 27-03-2012).

[12] Amănunte privind ,,marea blasfemie „secolului se găsesc în Comaromi,2000.Autorul  preia informaţii de primă mână de pe site-ul organizaţiei  The Second Coming Project, codificată Project T2K, Motoul întregii acţiuni este următorul :In order to save  the world from sin,we must clone Jesus to initiate The Second Coming  of Christ (,, Pentru a salva omenirea de la păcat, trebuie să-l clonăm pe Iisus pentru a iniţia a Doua Venire a lui Hristos”), apud Nicu Gavriluţă, ,,Antropologie social şi cultural”Editura Polirom, Iaşi,2009, p.252,.

[13] Organizaţia prezintă în mod oficial şi numele a doi lideri concreţi ; este vorba de iniţiatorul proiectului, Kristan Lawson,şi Adam Parfrey, unul din cei mai radicali adepţi şi interpreţi la limită ai textului  neotestamentar.Cei care doresc amănunte, pot accesa site-ul  grupului, www.clonejesus.com, apud Ibidem, p.253.

[14]   Ibidem , p.253.

[15], Biologul Arthur Caplan,directorul Centrului de Etică Biologică de la Pennsylvania University, a declarat : ,,O astfel de încercare nu are prea mulţi sorţi de izbândă. Va fi foarte greu să se obţină clonarea folosindu-se o probă biologică de 2000 de ani .Pentru asta trebuie un ADN în perfectă stare. Apoi cine poate spune cu certitudine că relicvele sunt autentice .Nici despre Giulgiul din Torino nu se ştie nimic sigur, darămite despre alte probe de sânge sau chiar despre epidermă”(Comaroni, 2000, p,3), apud Ibidem, p. 256.

[16]  Ibidem , p.257.